Prin interviul
acordat recent de Elena Lasconi postului Europa Liberă-România (https://romania.europalibera.org/a/video-interviu-elena-lasconi/33145975.html),
este risipită pe deplin orice îndoială cu privire la autenticitatea credinței
ortodoxe a doamnei Lasconi. Astfel, orice creștin ortodox din România va recunoaște
că doamna Lasconi împărtășește esența ortodoxiei românești de astăzi, și anume afirmînd
o credință întemeiată strict pe ceea ce simte:
— De ce mergeți
la biserică?
— Pentru că mi
se pare că în momentul în care te rogi în grup și sunt mai mulți creștini în
biserică mi se pare că… nu știu, eu mă simt mai bine. Parcă simt că e cumva o
putere a binelui, acolo. Acesta este motivul. Nu știu dacă m-aș simți bine să
fiu numai eu într-o biserică. Adică mie îmi place cînd sunt mai mulți oameni.
Și de regulă îmi place să fiu trecută neobservată. E foarte greu pentru că
nu-mi place (https://romania.europalibera.org/a/video-interviu-elena-lasconi/33145975.html
de la min. 49:50).
Pentru cei care nu
cred (foarte probabil pentru că nu simt), doamna Lasconi le vine în ajutor, garantînd
că există o putere a binelui în biserică, dovadă în primul rînd că te simți (mai)
bine înăuntru și, în al doilea rînd, că sunt mai mulți oameni care se simt bine
din aceste două motive: pentru că sunt împreună și că în felul acesta vine și
puterea binelui. Întrucît este vorba despre oameni care simt, nu ne putem
aștepta să se gîndească la faptul că asta face din orice mulțime care se simte
bine indiferent de natura evenimentului la care participă (de la spectacol artistic
la miting la pogrom ori sinucidere colectivă) un martor al binelui și din orice
sală de spectacol, arenă sau lagăr de exterminare o biserică. Asta poate să însemne și că
spectatorii păgîni din Colosseum celebrau cumva puterea binelui de fiecare dată
cînd în cadrul spectacolului erau masacrați oameni.
Ideea că ceea ce
te face să te simți bine este neapărat un lucru bun, deci adevărat, corespunde
perfect noii ortodoxii din România și în general creștinismului terapeutic și
social care a înlocuit în ultimele decenii creștinismul tradițional. Acest pseudo-creștinism
a devenit deja tradițional, așa încît nu este deloc surprinzătoare
receptivitatea noilor ortodocși față de Lasconi (https://podul.ro/articol/24224/untold-biserica-lasconi,
vezi și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/08/romania-antinomica-si-reprezentanta-ei.html).
Și chiar dacă unele voci izolate afirmă că această ortodoxie-surogat este
opusă creștinismului, ele nu au cum să aibă dreptate pentru că majoritatea simte
că, de fapt, aceasta constituie creștinismul adevărat întrucît corespunde felului în
care simțim noi lumea. Iar noi nu ne putem înșela pentru că suntem niște oameni
buni, dovadă că simțim, cumva, puterea binelui.
Inevitabil, cine
dispune de capacitatea de a determina prezența lui Dumnezeu și adevărurile
fundamentale prin propria simțire, nu va avea nicio dificultate în a determina
și treburi mai mărunte în exact același mod. Astfel, Lasconi simte că va veni
și pacea în Ucraina (presupunînd, desigur, că vor fi mulți oameni, de
preferință ucraineni, care vor descoperi că se simt mai bine în condițiile
păcii decît pe timp de război):
— Eu cred că se
va ajunge la pace, la anul.
— Pe ce vă
bazați?
— Nu știu… asta
cred. Este tensiune mare, în toată lumea, China pare că amenință Taiwanul, cred
că… eu așa simt, că o să fie pace, dar cred că pacea se va încheia atunci cînd
va dori poporul ucrainean” (https://romania.europalibera.org/a/video-interviu-elena-lasconi/33145975.html,
min. 18). Nu poți să nu-ți amintești aici de Kamala Harris, un alt politician
cu sentimente la fel de puternice: „Rusia este o țară mare, Ucraina este o țară mai mică,
iar Rusia, care este o țară mai mare, a atacat Ucraina. Ceea ce nu este bine.”
Prin urmare, este
greu de spus în ce măsură apelul doamnei Lasconi la valori, principii și norme
este unul rațional sau unul determinat tot de simțire:
„îmi doresc să
ne unim cu Republica Moldova prin valorile europene”; „O respect pe Maia Sandu
pentru valorile europene pe care le are” (de la min. 19);
„Acel domn [ÎPS
Teodosie] nu ar mai trebui să fie în Biserică pentru că este rupt și de
societate, și de realitate” (de la min. 51);
„Sunt împotriva
avortului ca metodă de contracepție” (discuția despre avort de la min. 54);
„Susțin
parteneriatul civil între persoane de același sex pentru că este o normalitate
și pentru că și Biblia ne învață că iubirea este cel mai important lucru.”
(discuția despre LGBT de la min. 56).
Valorile
europene sunt bune, Teodosie trebuie „trimis acasă” (?), avortul ca metodă de
contracepție este rău, Biblia este normativă (deși, pentru a preciza lucrurile,
Biblia condamnă relațiile homosexuale tocmai în numele iubirii, al cărei scop este
să ne facă sfinți, asemenea lui Dumnezeu, nu să ne facă să ne simțim bine) în
virtutea unor principii și adevăruri absolute sau în virtutea faptului că așa
simțim noi că este bine? Sigur că într-o lume în care sentimentele dintre
oameni sunt general negative, variind de la neîncredere la ură, astfel încît
relațiile dintre oameni au ajuns să se întemeieze mai degrabă pe o ură comună
decît pe o afinitate față de valori comune, invocarea „simțirii” i-ar putea ajuta
pe oameni să se gîndească la o însușire pe care au pierdut-o. Însă poetul
vorbea despre „unire-n cuget și simțiri”. „Cugetul” are prioritate pentru că
este mai stabil și pentru că are capacitatea de a recunoaște dreptatea și
adevărul care ar trebui să stăpînească țara noastră:
„Am înarmat a
noastră mînă
Ca să păzim un
scump pămînt,
Dreptatea e a
lui stăpînă,
Iar domn e
adevărul sfînt.”
(Andrei
Bârseanu, „Pe-al nostru steag e scris Unire”)
Prăbușirea
proiectului iluminist a fost cauzată de separarea rațiunii de „simțire”, pe de o parte și mai ales de efortul de a-l înlocui pe Dumnezeu cu rațiunea, pe de alta. În
acest fel, întreaga putere de cunoaștere a omului, explicată de antropologia creștinismului
tradițional prin precizarea rolului minții, inimii și voinței, ordonate de
lucrarea harului, în cunoașterea realității, a fost coruptă și adusă la un
nivel de confuzie inferior celui care exista în lumea precreștină. Dar omul modern a preferat această confuzie pentru că-l făcea să se simtă bine, în timp ce
împotrivirea Bisericii la antropologia modernității îl făcea să se simtă rău (spre
deosebire de lumea occidentală, unde modernitatea a fost acceptată pînă la urmă
de confesiunile non-ortodoxe ca un fapt inevitabil, în România varianta modernă
de creștinism a fost introdusă cu forța doar într-un tîrziu și de-abia după ce plecarea
la Domnul a ultimilor mărturisitori ortodocși a coincis cu instalarea lui
Daniel Ciobotea ca patriarh al ortodoxiei deschise).
Gravă însă nu este atît
eliminarea dreptei credințe, care mai este prezentă astăzi doar printr-un număr
tot mai redus de credincioși (în special din Occident), cît înlocuirea ei cu o
variantă „simțitoare” de creștinism, precum „ortodoxia miresmei” din spațiul
românesc (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/02/renasterea-ortodoxiei-miresmei-in-forme.html).
Această înlocuire a fost posibilă prin investirea simțirii cu autoritatea supremă
în ierarhia puterilor cunoașterii din om. Astfel investită, simțirea poate stabili nu doar că Biblia este adevărată (pentru că așa simțim noi), ci și ce anume este
adevărat sau relevant din Biblie și, prin extensie, ce anume este adevărat sau
relevant din orice cod normativ: în codurile profesionale de etică, în codul rutier,
codul civil, penal și codul muncii, în Constituția României. Mai mult, simțirea va
determina și ce anume este rațional și normal, iar dacă mai mulți oameni se vor
simți bine izolîndu-i sau eliminîndu-i pe alții, mai puțin numeroși sau influenți, o vor putea face oricînd cu o conștiință
împăcată.
Așa cum
absolutizarea modernă a rațiunii a dus la orbirea ei, demonstrată de luminile
imaginare pe care le tot vede, tot astfel absolutizarea simțirii a dus
deja la o epuizare a ei. Industria dezvoltării personale, obsesia pentru wellness
și mindfulness (încurajate direct și în BOR: https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/09/despre-felul-in-care-noua-ortodoxie-din.html,
vezi și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/02/pr-alexander-schmemann-intrebarea.html
sau la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/03/bor-institutie-wellness.html),
dezvăluie în realitate tocmai criza simțirii, faptul că oamenii nu doar că nu
se mai simt bine, ci că de fapt nu mai simt nimic. Iar pentru a simți, semn că sunt vii și că sunt oameni, cei care
vor mai rămîne normali într-o măsură oarecare se vor folosi de droguri, iar
restul vor deveni criminali în serie sau în masă din dorința disperată de a mai
simți ceva. În felul acesta, dorința de a rămîne om va duce la o dezumanizare accelerată.
Sigur că Lasconi
nu vede nimic din toate lucrurile acestea și asta nu doar pentru că este un om
care simte în primul rînd. Nu trebuie să ne așteptăm să reflecteze la cauzele
intelectuale ale consumului de droguri, mai ales că discuția despre aceste
cauze este limitată în spațiul public la observații de natură economică,
socială și de educație. Este ironic însă că în timp ce Lasconi are un discurs
îmbibat de „valori europene”, nu pare să aibă habar despre faptul că tendința din
zona „valorilor europene” este de permitere/legalizare, nu de interzicere a
consumului (vezi discuția despre droguri de la min. 39; potrivit lui Peter
Hitchens, cel puțin în Marea Britania tendința a fost încă de prin 1970 de decriminalizare
a consumului de droguri, cf. https://en.wikipedia.org/wiki/The_War_We_Never_Fought).
Lasconi este
consecventă cu propria ei viziune despre realitate atunci îi cere Patriarhului
Daniel să-l depună pe ÎPS Teodosie întrucît este „străin de realitate și de
societate” și de aceea ar trebui „trimis acasă”. Dincolo de faptul că ierarhul
tomitan este poate singurul ierarh din BOR implicat și atent la problemele
cotidiene ale credincioșilor ortodocși (după cum a demonstrat-o și observația
lui fermă față de problema tot mai răspîndită a tatuajelor, problemă ignorată
însă de restul liderilor ortodocși), candidatura la prezidențiale a unei persoane
care este hotărîtă să „trimită acasă” (formulă care ar putea presupune inclusiv
forme violente de interzicere sau chiar eliminare) pe cei nu-i împărtășesc felul
în care simte ea realitatea și societatea ar trebui să fie una problematică în
orice societate întemeiată pe domnia legii și pe statul de drept. Dar nici o
societate construită pe proiectul iluminist nu poate susține un stat de
drept, întrucît și-a pierdut încrederea într-o ordine morală și legală
obiectivă. Tocmai nevoia de a asigura obiectivitatea rațiunii prin eliminarea
Revelației a eliminat posibilitatea întemeierii caracterului absolut, deci
obiectiv, al rațiunii, obligînd-o să se supună simțirii. Noua societate se va
simți reprezentată doar de cineva care afirmă modul de a simți al majorității,
indiferent de cît de greșit este acesta sau de cît de antidemocratic. Dacă
electoratul român ar fi văzut aceste lucruri în Lasconi din timp, aceasta ar fi fost
în prezent candidatul cu șansele cele mai mari la funcția de președinte al
României. Este greu de spus dacă va reuși să și le asigure la următoarele
alegeri prezidențiale. Nu doar pentru că pare deja destul de obosită, dar mai
ales pentru că încă nu știm ce va simți societatea românească peste cîțiva ani
și nici ce va simți Lasconi, care turuie despre predictibilitate fără să fie conștientă de caracterul impredictibil al comportamentelor bazate pe simțire.
Deși, după
ritmul actual al lucrurilor, este de așteptat ca în scurtă vreme nimeni să nu
mai simtă nimic.