Jest de aleasă noblețe sufletească

Aflînd de apropierea pestei necreștine, stăpînul unei mari turme de porci din sudul țării a decis să-i sacrifice pentru ca aceștia să nu cadă pradă molimei.

— Vă dați seama, nu mă interesează decît mîntuirea, a declarat el pentru chilinews.ro. Ce înseamnă mîntuire? Înseamnă a scăpa de ceva neplăcut. Problema e că trăim într-o lume în care ce-a fost plăcut ieri este neplăcut astăzi, iar ce este neplăcut astăzi este plăcut mîine. Așa că, ce pot să spun... lucrez și eu de ieri pe azi, de azi pe mîine. Fac și eu ce-am învățat de la mai-marii noștri. Acuma, spuneți și dumneavoastră, nu-i păcat să lași niște porci atît de frumoși să se arunce în mare?  

De ce astăzi creștinii nu mai sînt aruncați la lei?

În primul rînd, pentru că nu mai există creștini.

În al doilea rînd, pentru că nu mai există lei.

În al treilea rînd, pentru că ideea și conceptul de reality show nu mai au nimic de-a face nici cu realitatea, nici cu spectacolul.

În al patrulea rînd, pentru că au mai fost aruncați odată, iar toată treaba s-a terminat aiurea.

Ce păcat că nu au fost aruncați leii la creștini!
Dar, mai ales, pentru că Nero a devenit creștin și om politic de dreapta, numindu-l la direcția Institutului Român de Cultură pe eruditul Celsus, creștinat și el între timp în cursul unui ritual inițiatic secret, mistic și esoteric îndeplinit de un număr par de șamani și un număr impar de preoți druizi în cadrul unei ceremonii eleusiene.
Loja Mijlocie de Rit Ortodox pe Stil Nou din cadrul Marelui Consiliu Suprem și Universal a confirmat evenimentul.  

Muia nu se discută, se execută

(A duce cu muia = a amăgi, a înșela, a duce cu vorba. Cf. Dicționar de arhaisme și regionalisme)

Thomas Sowell consideră că dacă vrei să ajuți pe cineva e bine să-i spui adevărul; în schimb, dacă vrei să te ajuți pe tine, spune-le oamenilor ce vor ei să audă. Este limpede că, în România, stînga a încercat să ne spună cîteva minciuni frumoase; din păcate, nu e la fel de sigur că dreapta ne-a spus măcar vreodată, fie și în mod involuntar, adevărul. Poate că intelectualii de dreapta ne-au spus doar ce au vrut să audă alții; poate că ne-au spus doar ce au vrut să audă ei înșiși. Poate că au voit să cultive o stare de spirit: trebuie să fii discipolul unui maestru interesat de sentimentul românesc al ființei pentru a putea elabora un sentiment românesc al neființei.

Oricum ar sta lucrurile, intelectualii de dreapta s-au ajutat din plin, prosperînd pe seama mizerabilității, nemerniciei, josniciei și lipsei de demnitate a românilor, chiar dacă acestea erau doar inventate. Se pare că am fost serviți în ultimii trezeci de ani de o combinație de minciuni frumoase și minciuni urîte. Duși cu muia de peste un sfert de secol, românii au învățat în sfîrșit să și-o dea și singuri.

Poate că nu există nicio legătură între amploarea pe care a luat-o în ultima vreme muia la români și observația „în toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut.” Cu siguranță, nici episodul cu caseta cu Geoană nu are nici o legătură cu nimic, mai ales că declarația respectivă, care a existat, (1) poate că a existat, poate că nu.(2) În definitiv, un om onest a cîștigat niște alegeri în mod fraudulos (3) Un fleac, o muie, i-a ciuruit.

Am fi putut sărbători și altfel Marea Unire: cu mai puțină muie, dar cu ceva demnitate. Însă demnitatea, omenia, ospitalitatea ne-au fost luate de cei care pretind că ne reprezintă: de la statul român unitar, organic și antinațional, la elită, Servicii și Biserică.

Trăim momentul istoric cînd nimeni nu mai urinează pe noi. Asta poate și pentru că am fost învățați să o facem noi singuri. Partea frumoasă e că ne pișăm unii pe alții în numele libertății, egalității și fraternității.

Vorba unui clasic: „Bravos națiune! Halal să-ți fie! Să trăiască Republica! Vivat Prințipatele Unite!”

Note:

(1)  „Yo no creo que Basescu pegara al niño, creo que sólo le empujó. Su error fue no negarlo de inmediato. Fue un poco como el caso de Bill Clinton con el sexo oral... Por cierto, sé de buena fuente que a Basescu le ofrecieron una cinta de Mircea Geoana recibiendo sexo oral y él se negó a utilizarla en su contra. Es un hombre honesto, créame.” https://www.lavanguardia.com/internacional/20091206/53837930139/patapievici-tenemos-oligarcas-y-ejercen-un-papel-desagradable.html

(2) https://www.simonatache.ro/2009/12/10/vrem-adevarul-despre-sexul-oral/

(3)  „Unei națiuni i s-a modificat istoria, i s-a inversat alegerea democratică, i s-au furat timpul, socotelile și cîteva libertăți, și nimeni n-a fost citat la tribunal.

La fel cum nu s-a întîmplat nimic în lungul șir de ilegalități comise în speța interceptărilor și a protocoalelor între Justiție și Servicii, nici în cazul alegerii frauduloase a lui Băsescu nu s-a întîmplat nimic.” (https://www.catavencii.ro/editorial/procurorul-poporului/)

Alimentația sănătoasă și urmările ei

Nu înțeleg de ce este nevoie de camera ascunsă pentru a afla că sîntem bine tratați (https://stirileprotv.ro/stiri/inspectorul-pro/camera-ascunsa-producatorii-de-fructe-si-legume-folosesc-pesticidele-dupa-ureche-le-dau-azi-si-maine-vin-cu-ele-pe-piata.html). E ca și cum ai folosi camera ascunsă pentru a-l întreba pe fiecare politician din ultimii treizeci de ani dacă i-a tratat pe români cu altceva afară de m...e.

Mi se pare interesant că harbujii, pătlăgelele sau vinetele cad în aceleași categorii cu cele două ideologii, stînga și dreapta, care ne bîntuie: unele sînt umflate cu pompa, altele doar injectate.

L-am întrebat pe domnul Costică, antreprenor, apropitar și cu loc rezervat la tarabă în piață, cum devine chestiunea, adică care categorie este mai sănătoasă:

— Ehe, care e mai sănătoasă... Ambele-s sănătoase, că d-aia se vinde!

— Păi, dacă nu este altceva... încerc eu o problematizare.

— Altceva ce? mi-o taie el scurt, prefăcîndu-se că nu pricepe. Dacă se cere, înseamnă că-i bun.

— Dar vi se pare în regulă ca oamenii să se usuce sau să se umfle din cauza pesticidelor?

— Asta e pentru că nu mănîncă sănătos, trebuie să le mai combine și ei: o zi umflate, o zi injectate.

Împreună cu elita noastră intelectuală, domnul Costică ilustrează la propriu acest principiu fundamental al moderației: uscat în jumătatea de sus, umflat în cea de jos.
Și viceversa.

Coaliția pentru apărarea familiei de Coaliția pentru Familie (CpAFdeCpF)

De aproape trei decenii, familia românească a fost apărată, pardon, abuzată în toate modurile posibile, fără ca cineva să-i sară vreodată în apărare: copiii familiei tradiționale au fost avortați mai ușor decît au fost aruncați vreodată puii de cîini și de pisici; iar atunci cînd nu au fost avortați, au fost abandonați pe seama rudelor de părinții plecați la muncă în străinătate. Familia tradițională nu s-a simțit deloc amenințată de reducerea concediului maternal de la doi ani la unul singur. Poate pentru că măsura venea de la un guvern de dreapta.

Avem vreo statistică a divorțurilor pentru acești treizeci de ani?

Dacă ar exista o familie tradițională, aceasta nu ar putea fi amenințată de relațiile homosexuale. Dacă familia tradițională ar fi existat, nu ar mai fi apărut proiectul unei familii alternative întemeiată pe doi soți de același sex.

Ortodoxia dialogului

„A number of factors in Dr. Tudorie’s appointment appear to give cause for optimism:

First among these is that it comes at the end of a proper search that lasted almost a full year.

Second, he brings to his new post a scholarly, teaching, and publishing record that seems hard to match in someone as young as he.

Third, a significant portion of his work focuses on dialogue, so important to our readers and writers at Orthodoxy in Dialogue.” (https://orthodoxyindialogue.com/2018/07/22/st-vladimirs-seminary-appoints-romanian-scholar-as-academic-dean/)

*

„A young Greek-American man finally worked up the courage to come out to his deeply pious, widowed, black-garbed grandmother.

— Yiayia, I’m gay.

He could barely say the word. Her eyes narrowed.

— Do you have a boyfriend?

— Yes, I do.

He wanted the earth to open up beneath him.

— Why haven’t you brought him over for Sunday dinner?”

(Giacomo Sanfilippo is a PhD student in Theological Studies at Trinity College in the University of Toronto and an editor at Orthodoxy in Dialogue.)

https://orthodoxyindialogue.com/2018/07/23/same-sex-love-and-orthodoxy-two-pastoral-case-studies-by-giacomo-sanfilippo/

Judecata dreaptă

„S-au dus odinioară trei frați la seceriș și și-au luat lor șaizeci de măsuri de arătură. Unul dintr-înșii s-a bolnăvit în chiar ziua dintâi la chilia sa. Și a zis unui din doi, celuilalt: «Iată, frate, vezi că s-a îmbolnăvit fratele nostru! Silește-ti tu puțin gândul și eu și vom secera partea lui prin rugăciunile sale!» După ce s-a sfârșit lucrul, vrând să meargă și să-și ia plata, l-a chemat pe fratele, zicând: «Vino, ia-ți plata ta, frate! » Acela a zis: «Care plată să iau, nesecerând?» Iar ei au zis: «Cu rugăciunile tale am făcut si secerișul tău și vino, ia-ți plata ta!» El însă nu credea. Deci multă îndoială făcându-se între dânsii, s-au dus să se judece la un bătrân mare.

Și i-a zis fratele: «Părinte, am mers toți trei să secerăm și in ziua cea dintâi m-am îmbolnăvit și mă silesc frații pe mine care nici un ceas nu am secerat, să iau plata pentru secerișul pe care ei l-au secerat». Și a mai zis: «Toți trei am luat șaizeci de măsuri de arătura să le secerăm. Și de am fi fost toți trei nu am fi putut să le secerăm, iar cu rugăciunile fratelui amândoi degrabă am săvârșit secerișul. Noi îi zicem lui: Ia-ți plata ta, dar el nu vrea.» Iar bătrânul auzind, s-a minunat și a zis fratelui celui ce era împreuna cu ei: «Sună, sa se adune toți frații!»

Și după ce au venit toți, le-a zis lor bătrânul: «Veniți, fraților, auziți astăzi judecata dreaptă!» Și le-a vestit lor toate. Iar ei l-au obligat pe fratele să-și ia plata si să facă cu ea ce va voi. Și s-a dus fratele plângând și mâhnit.” (Pateric, CUVINTE FOLOSITOARE ALE SFINȚILOR BĂTRÂNI CELOR FĂRĂ DE NUME AȘEZATE ÎN CAPITOLE, Capitolul XII:18).

Cine se roagă doar atunci cînd se roagă, acela nu se roagă, spunea un bătrîn. Dar noi nu ne rugăm nici măcar atunci cînd ne rugăm. Nu lucrăm nici atunci cînd lucrăm, de vreme ce lucrăm fără rugăciune. Lucrarea noastră nu este rugăciune pentru că rugăciunea noastră nu este nimic. Nu participăm la liturghie, ne uităm la liturghie: unii în biserică, alții de-acasă, la Trinitas TV. Iar preoții, direct din altar. Atunci cînd, între două antifoane, nu se uită pe YouTube, desigur.

Chiar și atunci cînd secerăm grîu, nu secerăm decît furtună. Pentru că nu semănăm altceva afară de vînt.