Pagini

Oameni și Locuri

vineri, 19 august 2011

Libertatea, adică darul, sclaviei




Nu ştiu cum poate fi descrisă situaţia unui om liber doar să se sinucidă, nu şi să trăiască. Căci aceasta este situaţia în care România a fost adusă sub preşedinţia lui Traian Băsescu: liberă să devină un depozit de cianuri („suntem încă un stat suveran”, declara ritos Băsescu în privinţa exploatării minereurilor de la Roşia Montana http://www.cotidianul.ro/basescu-romania-are-nevoie-de-proiectul-rosia-montana-155105/), dar gata să renunţe la suveranitate pentru binele comun european (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9839140-basescu-vrea-statele-unite-ale-europei-fara-cedarea-suveranitate-europa-nu-mai-putere.htm).
Că în nici unul din cele două cazuri nu este vorba de interesul României, de nevoile ei, o pricepe orice om normal. Dar merită citite articolele lui Radu Golban (vezi aici pe cel mai recent dintr-o lungă serie: http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-9839483-continuitate-istorica-guvern-economic-european.htm) pentru a observa un fapt poate mai puţin evident, şi anume că nu există nici măcar un interes sau nevoie europeană, ci doar una germană, sau franco-germană. 
După cum arată Umberto Calvini, un personaj din filmul The International (http://en.wikipedia.org/wiki/The_International_%28film%29), confirmînd predicţiile lui Golban, sistemele financiar-bancare pot produce dictatori nu în vederea controlării conflictelor, ci pentru a controla datoriile produse de conflicte:

„Obiectivul sistemului bancar nu este acela de a controla conflictul, ci de a controla datoria produsă de conflict. Vedeţi, adevărata valoare a unui conflict, valoarea reală, constă în datoria creată. Odată controlată datoria, controlezi totul. Găsiţi ceva neliniştitor în asta? Dar chiar aici e esenţa sistemului bancar, în transformarea noastră a tuturor, indivizi sau naţiuni, în sclavi ai datoriei.”