Pagini

Oameni și Locuri

sâmbătă, 24 iunie 2017

Creștinismul mai mult sau mai puțin adevărat



„Jalal al-Din, cunoscut și ca Rumi, a fost un filozof și un mistic al Islamului. Învățătura lui sprijină toleranța nelimitată, gîndirea pozitivă, bunătatea, caritatea și atenția prin iubire. Pentru el și pentru ucenicii lui toate religiile sînt mai mult sau mai puțin adevăr. Raportîndu-se în același mod la musulmani, evrei și creștini, învățătura lui pașnică și tolerantă i-a atras pe oamenii din toate sectele și credințele.”  (https://en.wikipedia.org/wiki/Rumi)
M-am putut convinge de puterea de atracție a lui Rumi chiar astăzi, ascultînd emisiunea „Bilet de îmbarcare” difuzată de Radio România Cultural (https://radioromaniacultural.ro/turcia-konya-3/). Acest poet-profet musulman este cu atît mai atrăgător astăzi, cînd oameni din toate sectele și de toate credințele se întîlnesc în religia universală a gîndirii pozitive și a dreptului la iubire de orice fel. Creștinismul nu poate ieși decît destul de șifonat din întîlnirea cu discipolii lui Rumi, respectiv cu toți acei oameni pentru care „toate religiile sînt mai mult sau mai puțin adevărate”. Pentru că singura religie care nu este la fel de adevărată ca toate celelalte religii, și nici măcar mai adevărată, ci este singura adevărată, este creștinismul.
Iată de ce, chiar dacă din creștinism poeții nu au lipsit niciodată (Efrem Sirul, Grigorie de Nazianz, Roman Melodul, Simeon Noul Teolog), și nici organizatorii/reformatorii de viață creștină (Benedict, Dominic și Francisc, Antonie, Vasile), mesajul lor nu se bucură în programele culturale românești de o recomandare comparabilă cu cea acordată lui Rumi:

„La Casa Dervişilor, sub celebrul său turn de culoarea peruzelei, se află, pe lângă numeroase obi­ecte reprezentative de cult şi mormântul lui Rumi (fondatorul Ordinului Dervişilor Rotitori). Musulmani sau nu, vizitatorii din toată lumea vin aici şi se roagă, ca la un loc sacru. Fapt ce de­monstrează că mesajul lui Rumi de pace, toleranţă şi iertare, încă se bucură de succes.” https://radioromaniacultural.ro/turcia-konya-3/

Recent, și dl Pleșu vorbea despre chipurile uitate ale Islamului:

„terorismul islamic, ucigaș și sinucigaș, a devenit o plagă acută a lumii euro-atlantice, un soi de „model“ funest, chiar și pentru inși care n-au nimic de a face cu religia. [...] Islamul ar trebui să fie primul interesat de stoparea unui fenomen care îi falsifică duhul adevărat, îi spulberă orice prestigiu spiritual, îl urîțește în ochii lumii, împiedicînd accesul la chipul său real.” (http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/chipuri-uitate-ale-islamului)

Oamenilor care au de-a face cu religia, interesați așadar de chipul real al Islamului, dl Pleșu le amintește „cîteva din «numele»  date Unicului în islam (în afară de Cel Milos și cel Milostiv): Tămăduitorul, Iertătorul (și Preaiertătorul), Cel Blînd, Generosul, Iubitorul, Îngăduitorul, Preabunul, Răbdătorul.”

Deocamdată, publicul român este lipsit de ocazia de a întîlni și chipul real al creștinismului. I se oferă în schimb, cu diverse ocazii, același chip fals al Unicului în creștinism: Intolerantul, Bigotul, Fundamentalistul, Radicalul, Fanaticul, Nemilostivul. Această etapă este necesară pentru ca revelarea ulterioară a adevăratului chip fals al creștinismului să poată funcționa: cel mai probabil, adevăratul creștinism/creștin nu va fi decît un discipol devotat al lui Rumi.