Pagini

Oameni și Locuri

miercuri, 3 octombrie 2018

Referendumul despre bine și rău


Chiar dacă actuala confruntare este una dintre bine și rău, asta nu înseamnă că este o confruntare între oameni buni și oameni răi; este o confruntare între oameni răi care iubesc binele și oameni răi care urăsc binele.
Uneori urăști binele pentru că-l confunzi cu altceva; alteori tocmai pentru că-l recunoști ca atare: „Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?” (Matei 20:15)
 Recunoașterea binelui aduce după sine recunoașterea faptului că sîntem răi. Or, noi nu vrem să ne vedem așa cum sîntem, ci vrem să ne vedem așa cum vrem să ne vedem. Vrem să ne vedem buni.
Cei care susțin inițiativa Coaliției pentru Familie nu sînt oameni buni; sînt la fel de răi ca cei care o contestă. Dar cel puțin noi, cei care vom vota „Da” peste cîteva zile, știm că sîntem răi. Și de aceea vrem să ne schimbăm, devenind ceea ce iubim: binele.
Și cei care vor vota împotriva familiei (inclusiv prin boicot), vor să se schimbe. Dar nu în cineva anume, ci în ceva care rămîne fluid, aflat într-o transformare continuă. Dar și degradarea este tot o transformare. Pentru că orice ai deveni la un moment dat, tot ar fi ceva bun în acel lucru, prin simplul fapt al existenței sale. Dar atunci cînd urăști binele, nu-ți poți îngădui să fii ceva precis. Trebuie să fii într-o stare opusă împlinirii. 
Nu știu dacă există un cuvînt pentru această stare, pentru ceva care este fără să fie. De vreme ce lumea a fost adusă la existență prin Cuvînt, nu avem cuvinte decît pentru ceea ce este.