Pagini

Oameni și Locuri

marți, 30 octombrie 2018

Sola fide, versiunea ortodoxă


Ce poză frumoasă au pus cuvioșii de la Basilica.ro pentru a ilustra inspirata preacuvîntare duhovnicească a Mitropolitului Teofan, cu Hristos pe fundal! (http://basilica.ro/mitropolitul-teofan-explica-de-ce-nu-ni-se-implinesc-cererile-si-nu-primim-raspuns-la-rugaciunile-noastre/)

„Ierarhul a explicat că credința creștină nu este bazată pe dogme abstracte ci este „viața însăși” care se arată în atitudine ascetică trăită în interiorul Bisericii.”

Mesajul IPS Teofan seamănă îngrijorător de mult cu modul în care dl Patapievici descria cu ceva timp în urmă ortodoxia:

„Criteriul competenţei dogmatice nu-mi spune mare lucru, aşa că disputele legate, spre pildă, de filioque îmi par în afara spiritului de iubire şi de dăruire care ar trebui să emane din definiţia ortodoxiei.” Ortodoxia este,  „un mod de a fi, un fel de a simţi şi de a te mişca, un mod de a răspîndi şi unul de a primi miresmele […], este o savoare.” (H.-R. Patapievici, „A fi ortodox”, în Politice, Humanitas, 2002, p. 227)

Nu înțeleg de ce ni se tot propune această opoziție între dogmă și credință. Ortodoxia obișnuia să le cultive pe ambele în același timp. Poate pentru că „se cere” o altă ortodoxie? Da, nu ni se împlinesc cererile pentru că nu avem o credință puternică; dar cum am putea dobîndi o credință puternică fără a-l urma pe Cel în care credem? Și cum l-am putea urma, dacă nu L-am cunoaște? Și cum L-am cunoaște fără dogme?
În definitiv, desprinsă de adevăr, credința nu poate decît să se refugieze în „formalisme, rutină, superstiții, fundamentalisme sau atitudini de suprafață”.
Dar în loc să o ia de-acolo și s-o toarne înapoi în canonul adevărului, se pare că ierarhii BOR vor să introducă credința în baloanele cu heliu ale unei religiozități eterice.