Pagini

Oameni și Locuri

miercuri, 18 noiembrie 2020

Despre înțelesul creștin al libertății în cîteva întrebări și răspunsuri (II)

 

(Continuarea dialogului dintre un tată și fiul lui despre sensul creștin al libertății; pentru prima parte, vezi la http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/11/despre-libertate-si-ideologie-in-citeva.html)

 

— Ai înțeles?

— Am înțeles că ideologia este un lucru rău care nu mă lasă să mă bucur și să-i bucur pe alții. Și face asta mințindu-mă, promițîndu-mi că mă voi bucura cu adevărat doar atunci cînd toată lumea se va bucura la fel într-o lume mai bună.

— Da, dar cum va fi această lume mai bună, în ce fel va fi ea realizată?

— Va fi o lume fără libertate. Ideologia nu poate transforma lumea decît în măsura în care o lipsește de libertate mai întîi.

— Dar ideologii și victimele lor susțin că de-abia acum sunt în sfîrșit liberi să aleagă. Cum putem spune că sunt lipsiți de libertate?

— Ei sunt liberi să aleagă doar între ce le convine și ce nu le convine. Ei nu aleg niciodată între bine și rău, sau, mai precis, bine este doar ceea ce le convine și nimeni nu are dreptul să le spună ce este cu adevărat bine sau adevărat. Oricine încearcă asta este intolerant, fundamentalist, terorist.

— Da, ai înțeles foarte bine: ideologia îi lipsește pe oameni de libertate pentru că îi face să creadă că nu există un adevăr transcendent care determină un bine și un rău în mod obiectiv, ci doar un bine și un rău stabilite de noi în funcție de modelul de om și de societate pe care dorim să le realizăm. Cum mai poate fi liber un om căruia îi este interzis să creadă în existența adevărului absolut? Cum poate fi liber un om care nu este liber să creadă și să afirme că Hristos este viața unei lumi care continuă să aleagă moartea?

După cum observa Mircea Platon în recenzia cărții lui Rob Riemen, Noblețea spiritului, „Lumea aflată în permanentă schimbare cere permanent noi forme de revelare a adevărului.” (https://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/nobletea-spiritului~ni5ihb) Mi se pare important de reținut că interdicția afirmării publice a existenței adevărului absolut, propusă în cartea lui Rob Riemen, este elogiată în prefață de dl H.-R. Patapievici, perceput inevitabil drept creștin în vidul de conștiință creștină și discernămînt creștin produs în cultura noastră de intelectualii inspirat numiți de Mircea Platon „logopompi” (https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/oroarea-de-vid-158595.html); în ciuda faptului că prin contestarea manifestării publice a credinței în adevărul absolut este atacat direct fundamentul învățăturii creștine, această poziție nu a fost niciodată din cîte știu eu pusă în discuție de vreunul dintre ierarhii și profesorii de teologie din BOR. Dimpotrivă, împreună cu restul intelectualilor de dreapta, dl Patapievici s-a bucurat și se bucură din partea celor însărcinați cu ocrotirea și transmiterea dreptei credințe de o susținere totală și necondiționată.

Îndelungata complicitate dintre ierarhia BOR și elita de dreapta a slăbit ortodoxia, făcînd-o vulnerabilă față de virusul oricărei ideologii. Ierarhii și profesorii de teologie ortodoxă din România nu vor să priceapă nici măcar acum că ideologia de dreapta nu este un vaccin împotriva ideologiei de stînga, și una, și cealaltă fiind pentru credință la fel de mortale, la fel de potrivnice adevărului și libertății. Pentru că orice ideologie este un instrument al puterii, nu al conștiinței.

Pentru ideologie, după cum ai remarcat în mod corect, „bine” este orice lucru care confirmă proiectul de redefinire totală a lumii prin alterarea înțelegerii naturii omului și a societății. Această dublă înțelegere, de sine și a lumii, este transformată prin redefinirea identității și libertății personale, prin redefinirea dreptății ca egalitate prin eliminarea ideologică forțată a diferenței dintre oameni, prin redefinirea libertății ca libertate de a consuma și a produce ca act suprem de apărare a pieței. Acest lucru se realizează dinspre stînga în numele dreptății sociale și a eliberării individului oprimat de prejudecăți sociale, rasiale sau de sex și dinspre dreapta în numele libertății pieței și a libertății individului de a alege – niciodată de a refuza – piața globală ca loc unic al împlinirii umane. Și stînga, și dreapta corup conștiința umană falsificîndu-i valorile fundamentale în numele unei eliberări utopice. Pentru orice ideologie, omul nu este niciodată un scop, ci doar un mijloc în vederea realizării omului perfect. Dar în timp ce omul nou al comunismului a eșuat întrucît apariția lui depindea de realizarea unei societăți închise ermetic, imposibil de realizat la nivel global, omul nou al capitalismului a putut să apară tocmai pentru că elaborarea unei societăți deschise la nivel global este realizabilă. În spațiul deschis al mall-ului (atriumul), întîlnim în același timp realizarea societății deschise, cît și destinatarul ei. Dar numai în măsura în care venim dinafara acestei lumi noi suntem în măsură să vedem nivelul tragic și aparent ireversibil de atrofiere umană a omului perfect al neoliberalismului.

Toți suntem diferiți, rău este, pentru ideologie, doar cel care refuză valorificarea răului și neutralizarea binelui prin înlocuirea discernămîntului cu aprecierea dezumanizată a diferenței. În numele eliberării de prejudecăți morale, omul este făcut să perceapă lumea strict senzorial, în mărimi, culori, gusturi și arome lipsite însă de orice legătură cu ceea ce face din prezența cuiva ceva specific uman: binele pe care l-a făcut, adevărul pe care l-a rostit, frumosul pe care l-a luminat cu conștiința faptului că a participat de fiecare dată la un bine, adevăr și frumos care ne fac, ne rostesc și ne luminează de fiecare dată cînd le întîlnim și le urmăm.

Întîmplător sau nu, faptul că în ciclul gimnazial se face în anul școlar 2020-2021 numai o oră de istorie pe săptămînă, dar două de biologie,…

— Păi, da, nu mi se pare corect că ne-au luat o oră de istorie! Anul trecut aveam două ore pe săptămînă!

—… reduce șansa elevilor de a descoperi și înțelege felul în care societățile s-au dezvoltat ori s-au prăbușit în funcție de măsura în care au respectat principii derivate din înțelegerea universală, proprie omului din cele mai vechi timpuri pînă în perioada modernă, că omul este o ființă creată, obligată să-și cinstească divinitatea și să-și respecte aproapele. Favorizarea biologiei în defavoarea istoriei îi face pe elevi să vadă în schimb viața umană și organizarea socială exclusiv în termenii evoluției biologice și adaptării la mediu. Diversitatea și toleranța nu sunt decît instrumente ideologice preluate din mitologia darwinistă în scopul reducerii omului la o simplă mașinărie biologică. De aceea, carcasa biologică, adică trupul omenesc, are cu atît mai multă nevoie de un costum de supererou cu cît este mai golită pe dinăuntru de orice urmă de umanitate. Sigur, costumul este oferit în special bărbaților, tocmai pentru că, biologic vorbind, ei nu mai au nici un rol esențial într-o cultură bio-tehnologică, în care atît reproducerea, cît și moartea tind să fie reduse la simple procese biologice asistate de computer.

Unul dintre scopurile învățămîntului public actual este și acela de a-l transforma pe elev și pe băieți în special într-un imbecil dependent de sistemul ideologic de divertisment sau de idei, programate, și unul și celălalt, de inginerii sociali în funcție de înzestrările naturale ale elevului: divertisment și consum pentru cei mai limitați, angajament civic și cultura sacrificiului în numele unui viitor luminos pentru cei care încă mai gîndesc, stînga și dreapta împărțindu-și astfel colegial resursele umane ale societății. Am văzut într-un manual de comunicare de clasa a doua că „Andrei” scrie greșit după dictare, fără liniuță de dialog, în timp ce colega lui, „Marta”, scrie corect. Probabil că băiatul scrie greșit și pentru că nu știe să comunice. Iar băieții învață mai greu să comunice într-un limbaj dominat, în special la limba și literatura română, de teme ideologice: feminism, egalitate rasială și de gen, categorii defavorizate, în timp ce libertatea de expresie, deși încurajată, este limitată la susținerea ideilor capabile să distrugă orice urmă de gîndire normală.

Pentru ideologie este esențial ca bărbatul să fie lipsit de vocația lui esențială, de tată și soț. Pentru că această conștiință de tată este cel mai bun mod de a cultiva în copii o raportare la Dumnezeu ca Tată desăvîrșit și la ei înșiși ca fii și fiice ai Tatălui. Din păcate, ierarhii ortodocși nu fac nimic pentru a trezi și cultiva vocația bărbaților de tați și soți. Deși anul acesta este dedicat Pastorației părinților și copiilor, nu am întîlnit încă nici o intervenție din partea instituției BOR în privința recuperării prezenței bărbatului în familie și în Biserică. După cum nu am întîlnit nici un mesaj ortodox pentru viață în care să fie subliniată importanța și responsabilitatea tatălui; în schimb, din majoritatea mesajelor ortodoxe pro-familie pe care le-am întîlnit în ultimii zece ani, tatăl lipsește: „Haideți să celebrăm împreună viața: Mama, copilul și familia” (https://www.facebook.com/atorbm/videos/810546412647188/?video_source=permalink )

Acesta este motivul pentru care ideologia vede în creștinism adversarul ei principal: nu doar pentru că învățătura creștină afirmă deosebirea dintre bine și rău, adevăr și minciună, viață și moarte, lucru pe care îl face aproape orice religie sau sistem moral, ci mai ales pentru că binele, adevărul și viața coincid în Persoana Fiului întrupat. Ceea ce înseamnă că binele, adevărul și viața sunt mai presus de dezbatere. Nu sunt idei pe care le-am putea deduce, nu sunt principii pe care le-am putea interpreta și adapta în funcție de context, ci puteri de viață personală dobîndite doar prin relația noastră cu Iisus Hristos, Cuvîntul întrupat al Tatălui.