Pagini

Oameni și Locuri

luni, 25 octombrie 2021

Te vaccinezi sau te vaccinezi?

 

Mă bucur să semnalez un pamflet reușit la https://www.activenews.ro/opinii/Comitetul-de-bloc-someaza-Te-vaccinezi-sau-te-muti-170229. Aș remarca doar că într-un stat totalitar nu există alternative – ele au dispărut odată cu libertatea. Nu există prin urmare posibilitatea alegerii, așa cum apare în textul „Te vaccinezi sau te muți!” În totalitarismul vaccinist nu poate exista decît „te vaccinezi sau te vaccinezi!” Dar pentru că nu te-ai vaccinat la timp și în mod responsabil și ai constrîns statul să ia măsura vaccinării tale forțate, îți pierzi dreptul de a mai decide în viitor, adică de a confirma prin decizia ta decizia statului. Acum am înțeles mai bine o remarcă a lui Mircea Platon, care observa recent că pe măsură ce politicul își asumă mai multe libertăți, cetățeanul și le pierde. Cu alte cuvinte, în momentul în care omul de stat încetează să mai slujească statului, cetățeanul devine în mod obligatoriu rob al statului. Fenomenul se petrece peste tot:

 

„Ceea ce a început prin formula «numai două săptămîni, cît să reușim să aplatizăm curba infecțiilor» s-a agravat, transformîndu-se într-o metastază de 18 luni de izolare, impunerea măștilor și acum a pașapoartelor de vaccinare. Cele mai multe lucruri petrecute deja au fost respinse ca teorie a conspirației cu mai puțin de un an în urmă. Societatea noastră – munca, educația, cumpărăturile, divertismentul, socializarea – a fost schimbată fundamental prin decret: pe fondul stării de urgență, guvernul și-a luat singur puteri care nu i-au fost încredințate de cetățeni.” (https://www.theamericanconservative.com/articles/the-new-9-11-isnt-1-6-its-covid/).

 

Într-un sens, într-un stat totalitar disidentul este cel care impune constrîngeri statului, obligîndu-l să folosească forța pentru a corecta refuzul disidentului de a-și asuma decizia statului prin propria sa decizie. Din perspectivă totalitară, disidentul se exclude din ordinea socială asigurată de decizia unică exprimată de lider și receptată de corpul social. Din acest motiv, disidentul nu și-a pierdut dreptul de a nu fi de acord, pe care oricum nu-l avea, ci pur și simplu dreptul de a fi de acord, singurul drept real rezervat populației dintr-un stat totalitar. Opoziția disidentului nu este interpretată ca refuz sau contestare, ci ca inabilitatea sau incapacitate mintală de a asuma un act superior de voință. Disidentul nu este prin urmare un opozant sau un adversar politic, ci un individ bolnav care poate fi tratat sau, în cazul eșecului tratamentului, izolat.

Personajul nevaccinat din schița menționată mai sus va fi vaccinat oricum, dar își va pierde totodată și locuința, pe care nu o merită întrucît prin ezitarea sa față de decizia unică, tocmai a demonstrat că nu este un cetățean responsabil: este doar un individ care și-a pierdut exercițiul rațiunii (de stat).