Pagini

Oameni și Locuri

sâmbătă, 20 ianuarie 2024

Noua credință

 

Stadiul zero al religiei pe care-l semnala Emmanuel Todd (https://www.cotidianul.ro/emmanuel-todd-in-loc-sa-salveze-vestul-au-distrus-europa/) nu înseamnă doar pur și simplu dispariția ei, ci totodată începutul uneia noi. Nimeni nu se înșela la sfîrșitul antichității cu privire la noua religie care ocupase vechile temple. Dar astăzi ne putem înșela cu atît mai ușor cu cît noua religie nu doar se desfășoară în vechile biserici, ci seamănă formal cu cea veche și este slujită tot de aceiași preoți. Însă în timp ce aspectul credinței a rămas același, credincioșii au credințe diferite. E de așteptat ca această nouă credință personalizată să trezească interesul unui număr tot mai mare de oameni, pregătiți deja pentru această experiență prin mentalitatea deschisă, self-help și dezvoltare personală. 

În stadiul zero al credinței, nimeni nu-l mai bagă în seamă pe popă și cu siguranță nici pe Dumnezeu. Am trecut însă rapid de acest stadiu. Acum ne aflăm în cel următor în care credincioșii zic ca popa, dar cred ca ei. Dumnezeu redevine important, ca element al construirii de sine. Identitatea mea promite să fie mai interesantă dacă are și ceva divin în ea.  

Era actuală a devenit postcreștină întrucît credința majorității bisericilor a devenit post-Hristos, în sensul în care credinciosul își oferă singur exact felul de Dumnezeu care îi convine și exact atîta Dumnezeu cît îi trebuie pentru a fi împăcat cu sine (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/11/despre-discriminarea-ortodoxa-realitatii.html). La nivelul acestei religii terapeutice, unitatea creștinismului este realizată deja, astfel încît a vorbi despre confesiuni creștine în lumea de astăzi este absurd. Îngrădirea nepomenitorilor este cuprinsă în îngrădirea mai largă a BOR față de Hristos, lucru de care nu au cum să-și dea seama, întrucît pentru ei istoria s-a oprit la nivelul Sinodului din Creta din 2016. S-a produs ceva mult mai grav decît o unitate ecumenică: este vorba despre o unitate spirituală, care nici măcar nu a avut nevoie de dialoguri și acorduri teologice. Liderii ortodocși din BOR au creat condițiile acestui pseudo-creștinism de aproape douăzeci de ani, dar în timp ce majoritatea credincioșilor a primit recunoscătoare noua spiritualitate, cei mai atenți au refuzat-o, sperînd că este vorba doar despre o modă. Exact așa cum sperau și intelectualii păgîni care observau cu aproape două mii de ani în urmă răspîndirea inexplicabilă a creștinismului.