De fapt, într-o țară normală oamenilor ar trebui să le fie rușine să fie nedemni, nu să le fie frică. Nu ar trebui să încheie un jurămînt special pentru a apăra demnitatea și verticalitatea neamului și cu siguranță nu ar trebui să aibă nevoie de uniforme și pistoale pentru asta. Așa că sloganul din titlu este valabil mai degrabă pentru demnitatea legionară, care se substituie demnității naționale în felul în care cuibul legionar s-a substituit neamului.
În definitiv, într-un stat totalitar nimic nu mai este opțional, în afară de munca voluntară obligatorie și alte activități similare.
Nu cred că se poate dovedi că toată retorica, gestica și scenografia de tip Georgescu-AUR sunt preluate din recuzita legionară. Pe de o parte, pentru că unele elemente de actualitate au fost adăugate între timp, pe de alta pentru că susținătorii fenomenului „suveranist” pot pretinde că nu este vorba decît despre coincidențe, asemănări inevitabile între două mișcări naționaliste care rămîn distincte. Totuși, pentru cei care resping orice legătură între discursul și atitudinea lui Călin Georgescu și a altor lideri AUR, pe de o parte, și discursul și atitudinea legionară din textele legionare propriu-zise și din recuperarea lor neolegionară din post-comunism, îi invit să parcurgă următoarele rînduri dintr-o simplă relatare a unui eveniment dedicat „sfinților închisorilor”:
„Duminică 10 Decembrie (2006), a avut loc la Palatul Șuțu (Muzeul de Istorie al Municipiului București) conferința SFINȚII ÎNCHISORILOR: Temnița și pătimirea izvoare de mântuire.
Ca de obicei, păstrând o demnă ținută legionară, totul a început cu rugăciunea Tatăl nostru […]
[…] Se știe că majoritatea covârșitoare a celor ce au atins sfințenia în temniță erau legionari. Acest fapt nu este deloc întâmplător, ci este o consecință firească a trăirii legionare în care țelul final nu este viața, ci învierea neamului.
[…] În cadrul conferinței a fost lansată cartea Corneliu Zelea Codreanu – PREZENT!, un imn-acatist închinat lui „Corneliu, Apostol, Mărturisitor și Căpitan al neamului românesc”. De asemenea, au fost prezentate alte două volume: Acatistul Sfinților Români din Închisori și Îndreptarul la spovedanie al lui Valeriu Gafencu – aflat la a doua ediție.” (https://valeriugafencu.wordpress.com/conferinte-si-parastase/conferinta-sfintii-inchisorilor-bucuresti-decembrie-2006/)
Însă pentru majoritatea susținătorilor lui Călin Georgescu și ai partidelor suveraniste, asta nu este o problemă, ci un merit. De ce ar fi înrudirea cu legionarismul sau admirația pentru Mișcarea Legionară o problemă?, întreabă exasperați suveraniștii. La care Patriarhia răspunde prin: „Altă întrebare?” Patriarhia răspunde așa nu pentru că ar evita răspunsul, ci pentru că tocmai a răspuns prin canonizarea unor personalități dintre „sfinții închisorilor” care s-au jertfit pentru învierea neamului.