Pagini

Oameni și Locuri

miercuri, 30 martie 2011

Mircea Platon: Cip la cuib a revenit


De vreme ce nu pare să prindă lungimea de undă a enunţurilor epigramatice, doamna Emilia Corbu va trebui să se obişnuiască să citească texte mai lungi pentru că mai explicite. În aşteptare, voi încerca să avansez câteva propoziţii simple, sperând să mă fac înţeles:
1. Studiile de drept m-au deprins să nu citesc nimic pe diagonală. Cititul pe diagonală costă scump şi povârneşte intelectual.
2. Obişnuinţa de a nu citi pe diagonală m-a ajutat şi pe parcursul studiilor de franceză, şi pe parcursul celor 4 ani de cursuri, examene şi seminarii de istorie sub îndrumarea unor somităţi în domeniu, a unor profesori de a căror apreciere m-am bucurat şi mă bucur.
3. Ce sunt? Îmi place să cred că m-am format şi mă antrenez ca istoric intelectual, ca om pregătit să citească şi să înţeleagă în contextul lor textele modernităţii. Am participat la conferinţe de specialitate, am publicat şi am în curs de apariţie, în ţară şi în străinătate, studii de istorie intelectuală şi am colaborat şi colaborez cu oameni interesaţi de istoria culturală şi intelectuală.
4. Textele despre Mişcarea Legionară pe care le-am scris nu sunt studii istorice, ci texte de opinie, deşi de opinie informată istoric şi care nu poate fi combătută prin aiureli ameninţătoare sau glumiţe fanate. Scriu sau nu în funcţie de miza cauzei şi de timpul pe care mi-l îngăduie priorităţile profesionale şi de familie. Recunosc însa că stropşelile unora mă determină nu să îngrop "barda" – pe care, nefiind legionar, nu o am în dotare –, ci să îmi ascut pana. Şi apoi să înţep diverse baloane şi bule cu pretenţii de infailibilitate.
5. Credeam că şi eu şi dna Corbu ne-am situat, şi în cadrul acestor dezbateri, în orizont teologic, deşi nu avem atestare academică în acest sens. Dar, nu ştiu de ce, mi se pare că milenarismul pro-cuib şi eshatologia anti-cip se îmbina cumva organic la dna Corbu şi că ambele trădează o slabă legătură cu realitatea, deci şi cu istoria.
6. Am observat că, mai nou, semnul suprem de smerenie e să dai fiecăruia "dreptatea" lui. Că asta te cocoaţă pe tine arbitru nu mai contează. Poate că, în România, toate merg atât de prost pentru că am "privatizat" – adică am scos la vânzare şi transformat în acţiuni – mai întâi dreptatea. Oricum, pentru a-i da intimidant de maturei şi de duhovniceşti doamne Corbu "dreptatea" ei, voi încheia cu o strofă dintr-o poezie copilărească, adolescentină şi complet imatură, pe care o citesc uneori, seara, copiilor mei: 

"Cip la cuib a revenit,
Dar în zori, când s-a trezit,
Vrând să plece-n drumeţie,
S-a trezit în... colivie!" [1]

Mircea Platon


NOTĂ:

[1] G. Zarafu (versuri), N. Nobilescu (ilustratii), Cip o păsărică fără frică, Bucureşti, Ed. Ion Creangă, 1978.