Nu ştiu cum poate fi descrisă
situaţia unui om liber doar să se sinucidă, nu şi să trăiască. Căci aceasta
este situaţia în care România a fost adusă sub preşedinţia lui Traian Băsescu:
liberă să devină un depozit de cianuri („suntem încă un stat suveran”, declara
ritos Băsescu în privinţa exploatării minereurilor de la Roşia Montana http://www.cotidianul.ro/basescu-romania-are-nevoie-de-proiectul-rosia-montana-155105/),
dar gata să renunţe la suveranitate pentru binele comun european (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9839140-basescu-vrea-statele-unite-ale-europei-fara-cedarea-suveranitate-europa-nu-mai-putere.htm).
Că în nici unul din cele două
cazuri nu este vorba de interesul României, de nevoile ei, o pricepe orice om
normal. Dar merită citite articolele lui Radu Golban (vezi aici pe cel mai
recent dintr-o lungă serie: http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-9839483-continuitate-istorica-guvern-economic-european.htm)
pentru a observa un fapt poate mai puţin evident, şi anume că nu există nici
măcar un interes sau nevoie europeană, ci doar una germană, sau
franco-germană.
După cum arată Umberto Calvini,
un personaj din filmul The International (http://en.wikipedia.org/wiki/The_International_%28film%29),
confirmînd predicţiile lui Golban, sistemele financiar-bancare pot produce
dictatori nu în vederea controlării conflictelor, ci pentru a controla
datoriile produse de conflicte:
„Obiectivul sistemului bancar nu
este acela de a controla conflictul, ci de a controla datoria produsă de
conflict. Vedeţi, adevărata valoare a unui conflict, valoarea reală, constă în
datoria creată. Odată controlată datoria, controlezi totul. Găsiţi ceva
neliniştitor în asta? Dar chiar aici e esenţa sistemului bancar, în
transformarea noastră a tuturor, indivizi sau naţiuni, în sclavi ai datoriei.”