Bidonul din tablă, un fel de cazan semicilindric cu
capac şi robinet pe care-l foloseam la ţară pentru spălat pe mâini, a început
de la o vreme să picure tot mai tare, încât până la urmă am fost nevoit să
renunţ la el. Întâmplarea mi-a amintit momente din copilărie, când ne turnam
apă cu cana pe rând, unii altora, mici şi mari: de pe mâini, apa uda treapta de
piatră şi apoi se scurgea în pământ, înviorând puţin aerul cald de la intrare. Sentimentul
nu era doar acela că ne spălam împreună, ci, mai ales, că ne spălam unii pe
alţii.
Bidonul de tablă a apărut târziu, după ce munca şi
joaca au dispărut deopotrivă din universul casei mele bătrâneşti. Nu mai era
cine să-ţi toarne apă, aşa că bidonul, cu robinetul lui, şi-a arătat din plin
utilitatea. Ustensilele sunt utile, iar noi considerăm o binecuvântare viaţa
într-o lume funcţională. Funcţionalitatea a înlocuit însă ordinea slujirii,
până acolo încât slujirea însăşi este percepută drept o categorie a
funcţionalităţii. Am uitat că ustensilul prelungeşte mâna omului. Şi astfel, nu
mai avem nevoie de mână decât pentru a ne bucura de funcţionalitatea
ustensilului. Mâna s-a redus la un mijloc de apucare a ustensilului. Mâna ne-a
devenit ustensil, iar ustensilul, mână.
Povestea asta mi-a amintit de un film pe care l-am
văzut cu mai bine de un an în urmă, The
Beaver (Castorul) http://www.imdb.com/title/tt1321860/.
La vremea respectivă am perceput filmul ca pe o ilustrare literală a îndemnului
evanghelic „Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o
aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele
tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă” (Matei 5:30). Am rămas cu
aceeaşi impresie, doar că trecerea bidonului prin istoria casei de la ţară a
imprimat înţelegerii mele acel vernis de concret care permite ca imaginile să
poată fi atinse, purtate ori doar păstrate vreme îndelungată.
Mâna care te sminteşte e mâna care înlocuieşte
mâna. E mâna, mai precis, care înlocuieşte mâna celuilalt. Prezenţa celuilalt. Minunata lume nouă este o lume care
nu mai are nevoie de lume. Este o lume de castori.