Pagini

Oameni și Locuri

marți, 11 februarie 2014

Angels Singing






„Au fost duşi în altă ţară, dar se-ntorc la primăvară”, ne vesteşte „Cântecul despre Bucovina”, cântec pe care doar Leşe ştie să-l cânte cum se cuvine: l-am auzit la radio pe un nătărău cântându-l vesel, alert, de parcă ar fi fost vreo horă. Faptul că versiunea de petrecere este cea preferată reprezintă încă un semn că această primăvară e foarte departe.

Nu ştiu dacă Horia Bernea asculta jazz şi în timp ce lucra la „Prapori”; se ştie însă că omul era un iubitor de jazz. Îmi închipui că „ortodocşii” îi iartă acest capriciu tot aşa cum elita îi iartă creştinismul: punându-l pe seama artistului. Pentru unii, important era că Bernea mergea la biserică, chiar dacă asculta jazz. Pentru ceilalţi, important era că Bernea asculta jazz, chiar dacă mergea la biserică.
Dar îmi place să cred că Bernea asculta jazz pentru că era, în felul lui, un ţăran, şi pentru că, aşa cum mi-a spus simplu băiatul meu pe când avea patru ani, jazzul este o muzică ţărănească. Nu sunt sigur că această caracterizare e valabilă şi pentru jazzul scandinav, dar cel puţin bluesul poate fi privit aşa.  
Am fost tentat să spun, pentru frumuseţea imaginii, că Bernea stătea cu spatele la Delta fluviului Mississippi şi cu faţa spre munţii Bucovinei; dar e mai probabil că Bernea stătea cu faţa către orice, şi probabil că această atitudine exprimă în primul rând spiritul de avangardă. Sensul spiritual al avangardei nu e de a fi în faţa, înaintea celorlalţi, ci de a fi cu faţa. Bernea era la fel de avangardist ca orice înger: avangarda e o gardă, o strajă. A sta cu faţa este propriu omului viu, iar Învierea  este singurul „happening” veritabil, care dă adevăratul, deplinul înţeles al crucii, „instalaţia” satanei, estetul prin excelenţă. Dumnezeu vede că sunt bune toate, şi toate stau. Lucifer se vede frumos. Şi cade.
Dacă sunt timpuri de avangardă – nu este primăvara un anotimp avangardist? – nu văd de ce nu ar exista şi locuri de avangardă. Locuri fertile, care continuă să rodească. Precum Delta, care zămisleşte şi acum mari artişti, precum Eric Bibb http://www.youtube.com/watch?v=yuevrAylpic sau Keb’ Mo’ http://www.youtube.com/watch?v=y-TfdK5hT8Q , ambii născuţi în acelaşi an (1951).
Un loc e cu atât mai tare cu cât poate rodi în altă parte, mult mai departe: Bibb e stabilit în Finlanda. Iar Savall a scos un incredibil album cu muzică din Balcani, „Esprit des Balkans”, album care poate fi ascultat pe site-ul postului România Muzical (bara de jos): http://www.romania-muzical.ro/emisiuni/es.htm?sh=19&ed=65491
Muzica înregistrată de Savall susţine gândurile lui Bernea, le trezeşte în sufletele noastre chiar dacă nu le ştim:

„Cred că în momentele de derută şi cumpănă, această civilizaţie tradiţională românească, pe care noi ne străduim cât de cât să o salvăm, modelele ei vii care încă mai palpită, pot constitui un îndreptar pentru generaţiile viitoare.” (http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/interviu-inedit-cu-pictorul)