“Dar de ce ar trebui eutanasiată Mioriţa? Cine e
Mioriţa? E martorul. Dacă ciobănaşul cade răpus, Mioriţa e martorul crimei
comise împotriva ciobănaşului moldovean. Dacă ciobănaşul moldovean biruie
complotul ticăloşilor bicisnici într-ale oieritului, dar meşteri în invidie,
lăcomie şi asasinate, atunci Mioriţa e martora curăţeniei sufleteşti a
ciobănaşului.”
Mircea
Platon, “Mioriţa, Irozii şi nerozii” (https://alexandruracu.wordpress.com/2011/12/23/mircea-paton-miorita-irozii-si-nerozii/)
*
«Că
scris este: “Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”.» (Marcu, 14:27)
*
Aşa cum e şi normal, preţul cărnii de miel la
micii producători este substanţial mai scăzut decât în supermarket. Poate că şi
din acest motiv, mulţi români preferă să cumpere carne de miel din piaţă. Doar
că, aşa cum era de aşteptat, numeroasele controale care i-au asediat pe micii
producători în ultimele zile i-au împiedicat să vândă şi, astfel, lumea a fost
nevoită să cumpere tot din supermarket. Asta era şi ideea!
Asta ca să nu se spună că în România micul
producător nu este încurajat!
Mă plimbam zilele trecute pe străzile din
cartierul meu, până când am dat de una pe care nu o ştiam: Strada Sergent
Petrache Florea. După nume, presupun că este vorba de un erou, poate unul
dintre militarii ucişi în timpul Revoluţiei. După ce ieşi din liziera de
blocuri înghesuite şi murdare, atmosfera acestei străzi, cu vilele ei cochete
şi curţile mari, este cu atât mai reconfortantă (https://www.google.com/maps/place/Strada+Sergent+Petrache+Florea,+Bucure%C8%99ti,+Romania/@44.403711,26.174462,3a,75y,12.42h,90t/data=!3m4!1e1!3m2!1shJbLZX9TmtU3Ee8wp1n9WA!2e0!4m2!3m1!1s0x40b1fc25c60dbf15:0x125df049c1fae7c1!6m1!1e1).
Parcă te-ai plimba printr-un oraş străin. Sau cel puţin prin cartierul Primăverii.
Şi nu înţelegi cum de mai pot unii să spună că la
Revoluţie s-a murit degeaba. Adică, ziceţi şi voi, acum avem miei la
supermarket, ba chiar până şi străzi cu nume de miei. Precum strada Sergent Petrache
Florea.
Înainte nu aveam nimic. Doar pe Mioriţa. Şi dacă a
trebuit să o eutanasiem ca să punem mâna pe miei, cu atât mai bine.
Sau poate că noi am rămas doar fără Mioriţa. Mieii au ajuns în schimb pe alte mâini. Mai bune, mai curate.