“They took all the trees/ And put them in a
tree museum/ Then they charged the people/ A dollar and a half just to see 'em
Don't it always seem to go,/ That you don't know what
you've got/ ‘Til it's gone
They paved paradise/ And put up a parking lot”
Joni
Mitchell, “Big Yellow Taxi” (vezi aici versiunea din 1970 https://www.youtube.com/watch?v=v58Q0Puspaw
şi aici cea din 2007 https://www.youtube.com/watch?v=aRN6J16qVVM;
personal, prefer interpretarea lui Dylan: https://vimeo.com/25474946).
În luna noiembrie, doi mari muzicieni americani,
Béla Fleck şi Abigail Washburn, vor susţine la Bucureşti un concert de muzică
folk. După cum aflăm din prezentare, „duo-ul va prezenta la Bucureşti discul
intitulat chiar Béla Fleck & Abigail Washburn, unsprezece poveşti pur
americane pe acorduri de blues sau gospel, din care nu lipsesc celebrele
murder ballads specifice
Munţilor Apalaşi.” (http://www.eventim.ro/ro/bilete/bela-fleck-abigail-washburn-bucuresti-sala-radio-393815/event.html).
[1] În această singură frază se află
câteva dintre trăsăturile esenţiale ale muzicii folk: locală, istorică,
comunitară (vezi aici o prezentare lămuritoare despre „murder ballads”: http://www.historynet.com/poor-boy-youre-bound-to-die-murder-ballads.htm).
Dacă muzicienii americani ne-ar fi vizitat cu zece, douăzeci de ani în urmă ar
mai fi întâlnit şi la noi aceste trăsături care fac posibilă muzica folk. Ar fi
găsit aici chiar şi Apalaşii lor (http://www.history.com/shows/hatfields-and-mccoys/videos/romania-becomes-appalachia),
din care acum însă nu a mai rămas, precum în „Patria”, melodia lui Daniel Iancu
(https://www.youtube.com/watch?v=pj7pF7ktJGo),
decât relieful – doar pentru că este singurul care nu poate fi vândut. Sau nu
încă.
83 de muzicieni şi 250 de melodii au intrat în
concursul de muzică country organizat în luna aprilie de postul ceh de radio Country Radio (http://www.countryradio.cz/souteze/talent-2015-39.html
). Dincolo de calitatea surprinzătoare, în raport cu interpretările
amatoriceşti sau obosite pe care ni le oferă în prezent muzica folk românească,
faptul în sine e un semn bun: înseamnă că cehii există nu doar ca stat, ci şi
ca popor. Şi mai înseamnă şi că cehii au un teritoriu, pe care-l iubesc, după
cum o dovedesc şi cuvintele imnului lor naţional, „Unde este casa mea?” (https://www.youtube.com/watch?v=cPTwOZWnm6E,
sau aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Kde_domov_m%C5%AFj%3F).
Contrar statisticilor, se pare că cehii sunt totuşi un popor religios: e mai
greu să fii ateu la ţară, iar muzica country este muzică populară, dacă nu
chiar ţărănească. Iubirea cehilor pentru peisajul naţional, care i-a inspirat
pe Dvorak (Rusalka) şi Smetana (Ma vlast), se reflectă şi în pasiunea
lor pentru drumeţie, sportul lor favorit. [2]
Nu ştiu dacă în România există ceva comparabil, nu ca amploare, ci ca mod de
petrecere a timpului liber, dacă mai există drumeţi şi drumeţie, nu doar
iubitori de grătar care iubesc natura la fel de mult cât îşi iubesc stăpânii
animalele de casă: castrându-le.
Un popor
este un grup de oameni înrudiţi printr-o istorie comună trăită (deci cunoscută,
asumată şi transmisă din generaţie în generaţie) şi nu doar păţită, şi în cadrul unui teritoriu determinat. Printre numeroasele
definiţii oferite de Oxford English Dictionary pentru termenul „folk”, întâlnim
tribul, neamul, spiţa şi, preferata mea, „un grup de oameni aflaţi în relaţie
cu cineva care le este superior, de pildă Dumnezeu, un rege sau un preot”. Mi
se pare că muzica folk ne pune în relaţie cu lucrurile care ne sunt superioare,
dar fragile. De aceea trebuie să avem grijă de ele, adică de natură, sat,
cartier, ţară, de lume. Câtă grijă, atâta libertate, iubire, pace. Toate
acestea, de la natură la iubire, de la ţară la libertate, reprezintă teme
predilecte ale muzicii folk. Cine ştie dacă nu cumva acolo unde o chitară tace,
porneşte motorul unei drujbe ori se înalţă un gard de sârmă ghimpată?
NOTE:
[1] Naivitatea formulării „pur
americane” pentru o muzică cu puternice rădăcini europene este înduioşătoare.
Cât priveşte blues-ul şi gospel-lul cuplului de muzicieni, acesta este puternic
stilizat şi contextualizat (chiar dacă în mod fericit): de pildă, piesa „«What'cha Gonna Do» updates the gospel song «Sinner Man» but is still a warning – this one signals a judgment
day wrought by the earth as recompense for human abuse.” http://www.allmusic.com/album/b%C3%A9la-fleck-abigail-washburn-mw0002709862
[2] “The favourite Czech individual or group sport is hiking, mainly in the
Czech mountains. The word "tourist" in the Czech language also means
a trekker or hiker. For beginners, thanks to the more than 100 years long
tradition, there is a unique system of waymarking, one of the best in Europe.
There is a network of around 40,000 km of perfectly marked short and long
distance trails crossing the whole country and all the Czech mountains.” http://en.wikipedia.org/wiki/Czech_Republic