România contemporană, post-comunistă, putea fi
întemeiată pe jertfă. În schimb, a fost şi a rămas întemeiată pe crimă.
Securistul şi interlopul au devenit vecini. Nimic şi nimeni nu-i mai separă. Şi
nimeni altcineva nu mai este vecin cu nimeni.
Victimele sunt, desigur, separate. Separate de
telefonul care a sunat. De şpaga care s-a înaintat. De glonţul care a hotărât.
Şi nici un telefon, şpagă sau glonţ nu au rămas
nebinecuvântate. Oare nu răsare soarele şi peste criminali, şi peste victime,
oare nu vine ploaia şi peste unii, şi peste ceilalţi?
Dar este atât de nedrept! Ce au făcut victimele
pentru a merita ploaia, soarele, binecuvântarea?