O sabie medievală poartă „o inscripţie misterioasă
care-i încurcă pe cercetători şi-i tulbură pe istorici” (https://uk.news.yahoo.com/medieval-sword-carries-mysterious-inscription-123518629.html#yUGdLXp).
Sabia, sau mai degrabă inscripţia, face treaba asta de aproape două sute de
ani, de când a fost găsită, în 1825, în Râul Witham.
Dar acesta este un gen de mister pe care-l poţi
rezolva gândind, studiind, cercetând, cum spune Frederick Buechner în articolul
dedicat "Misterului" din cartea sa Wishful
Thinking, articol pe care l-am tradus mai jos. Dacă genul acesta de mistere
merită elucidate, este pentru că sunt cumva subordonate misterelor propriu-zise,
cele legate de misterul care sunt eu însumi. Mister care ne lasă însă netulburaţi
şi fără să încurce pe cineva. Poate pentru că inscripţia originală a fost
acoperită de o mâzgăleală, sau doar de mizerie.
*
„Mister
Există mistere pe care le poţi rezolva chibzuind.
De pildă, misterul unei crime, al cărei mister trebuie împrăştiat pentru ca
adevărul să fie aflat.
Există şi un alt fel de mistere, care nu ascund un
adevăr la care să ajungi storcându-ţi creierul, ci al căror adevăr este el
însuşi misterul. Misterul sinelui tău, de exemplu. Cu cât încerci să-l pătrunzi
mai mult, cu atât mai de nepătruns se arată. Indiferent cât de mult din sinele
tău poţi obiectiva şi examina, miezul, partea vie din tine îţi va scăpa întotdeauna,
adică tocmai partea aceea care conduce examinarea. Ceea ce înseamnă că nu
rezolvi misterul, ci că trăieşti misterul. Şi faci acest lucru nu cunoscându-te
pe tine deplin, ci fiind tu însuţi pe deplin.
A spune că Dumnezeu este un mister este totuna cu
a spune că nu-l poţi bate-n cuie vreodată. Chiar şi asupra lui Hristos
piroanele s-au dovedit în cele din urmă fără efect.”
Frederick
Buechner, Wishful Thinking. A Theological
ABC, HarperSan Francisco, 1973, p. 64.