„Societatea Cămașa Fantomei” este o organizație clandestină
din romanul lui Kurt Vonnegut, Pianul mecanic, ai cărei membri urmăresc
să le redea oamenilor locul și demnitatea care le-au fost luate o dată cu
înlocuirea oamenilor cu mașini. Modelul acestei societăți este oferit de
credința indienilor că puteau deveni invincibili cu ajutorul unui dans și al
unor cămăși „magice”. Mișcarea Dansului Fantomei
„a dovedit că un bun indian este o ființă la fel
de importantă ca un bun alb – suficient de bună ca să se lupte și să moară
oameni pentru ea, indiferent de șanse. Au avut aceleași șanse de a câștiga
lupta ca și noi; una la o mie, poate, sau ceva mai mult.
Paul și Ed Finnerty îl priviră cu neîncredere.
— Ai fost convins că vom pierde? rosti Paul
răgușit.
— Categoric, spuse Lasher, uitându-se la el de
parcă ar fi spus o tâmpenie.” (Kurt Vonnegut, Pianul mecanic, Editura
Art, 2015, p. 414)
Doar Dumnezeu reușește încercînd. Și pentru că
Dumnezeu a reușit și reușește, credinciosul nu trebuie decît să încerce. Și
poate încerca cu atît mai ușor cu cît este mai liber de povara „reușitei”. Pentru
a nu renunța să încerce, cîntărindu-și șansele, creștinul știe din start că nu
are nici una. Cum a spus cîndva părintele Rafail Noica, „creștinismul nu este
greu – este imposibil”. Pentru că doar Dumnezeu reușește să repare reușitele
omului. La drept vorbind, Căderea este singura reușită omenească propriu-zisă din istoria omului.
Cu toate acestea, Dumnezeu îi lasă omului șansa de a reuși din nou.
Altfel spus, îl lasă să cadă de fiecare dată cînd acesta vrea să cadă, adică să
reușească. Nu-i ia omului șansa omenească, dar vrea să-i dea reușita Lui, cea
dumnezeiască, care-i este cu neputință omului. Ca să o poată primi, omul nu trebuie
decît să încerce, neavînd nici o șansă, ci doar harul Lui, căci Puterea lui
Dumnezeu „se desăvîrșește în slăbiciune” (2 Corinteni 12:9).
Din acest motiv, societatea Cămașa Fantomei nu se
bucură de prea multă popularitate. E drept că în România o mare parte din
populație se declară membră. Dar asta numai pentru că o confundă cu organizația
Pălăria Sperietorii de Ciori, mult mai sigură cel puțin din două puncte de
vedere: membrii acesteia nu au nimic de făcut decît să stea acolo unde sunt
puși, iar, în plus, pe dinăuntru sunt plini, nu goi, precum fantomele. Plini cu
paie. Au deci toate șansele să reușească.