Atunci cînd un tînăr neoprotestant îmi cerea
informații în vederea planului său de a-și deschide o mănăstire ortodoxă în
felul în care-ți deschizi o afacere, nu-mi imaginam că ar putea exista
inițiative antreprenoriale asemănătoare și în cadrul BOR. Cupiditatea unor
clerici îmi era cunoscută, desigur, dar nu-mi puteam închipui că o vor
justifica teologic, în sensul „lucrării în via Domnului”. Mă așteptam să fie
doar un păcat comun, asumat ca atare, și nu o eroare teologică care să facă
posibilă asimilarea Bisericii unui SRL.
În cheie economică teologia este la fel de
teologică cum este și în cheie filozofică, filologică sau în cheia sol. „Toate
cele văzute se cer după cruce” (http://www.parohiacopou.ro/sf-maxim-marturisitorul-toate-cele-vazute-se-cer-dupa-cruce)
doar în măsura în care nu vedem Crucea dinspre cele văzute, ci dinspre
„înțelesul tainic al Învierii”. Altfel, Crucea va fi redusă la un îndemn la
cumpătare, la mulțumirea cu nimicul (oricît de generos) pe care ni-l oferă corporația, patronul sau
statul, după caz.
Lucrul acesta nu e însă chiar atît de grav. Pe de
o parte, pentru că nu cred că ortodocșii români vor primi cu ușurință o asemenea
interpretare. Dacă ar fi fost așa, ar fi devenit demult neoprotestanți. Pe de alta, pentru că există și o posibilitate mult mai gravă. Și
anume, ca sensul Crucii să fie salvat din mîinile experimentate ale
comis-voiajorilor teologi tocmai de cine nu trebuie. De pildă, de un gnostic.
În definitiv, oricine ar încerca să-i redea Crucii o demnitate spirituală s-ar
bucura de atenție. Dacă cei dintîi, teologii-agenți de vînzări îmbibă Crucea cu
sînge fals pentru a o face mai eficientă, maestrul gnostic ar șterge-o cu totul
de orice urmă de sînge. Ca să o poată privi, în sfîrșit, chiar și copiii, pe de
o parte. Dar, mai ales, pentru a-i putea acorda sensuri noi, pentru a-i putea
desfășura neîmpiedicat deplina semnificație spirituală.
Dar indiferent la care capăt al Crucii ne vom
închina, marele inițiat nu are cum să piardă. Mai ales că directorii de
marketing nu ezită să-și justifice operațiunea de „selling out” invocînd tocmai un profesionist
al înțelesurilor adînci.[1]
Cînd joci la ambele capete ale Crucii te afli, cum
se spune în limbajul de piață, într-o „win-win situation”. Nu ai cum să mai
pierzi: Cuvântul nu mai poate
răsări singur, existând de sine, ca ridicat din morţi, circumscriind toate cele
ce au provenit din El.
„Sfîntul” Maxim tocmai ți-a sunat la ușă. Are în mînă o valiză diplomat și vrea să știe dacă ai un minut liber.
Notă:
[1] „În comentariul său la pilda talanţilor, Andrei
Pleşu are o viziune consonantă cu modelul inward/ outward
asupra celor trei slugi cărora li s-a încredinţat câte o parte din capitalul
stăpânului lor” http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/eficienta-munca-angajatilor-pilda-talantilor
Mi se pare instructivă și această încercare de manipulare a ortodoxiei, despre
care am aflat grație semnalării lui Alexandru Racu, motiv pentru care îi sînt
recunoscător: http://www.anacronic.ro/seminarul-economia-pentru-ortodocsi-ortodoxia-pentru-economisti/