Pagini

Oameni și Locuri

marți, 9 februarie 2016

Crucea la două capete



Atunci cînd un tînăr neoprotestant îmi cerea informații în vederea planului său de a-și deschide o mănăstire ortodoxă în felul în care-ți deschizi o afacere, nu-mi imaginam că ar putea exista inițiative antreprenoriale asemănătoare și în cadrul BOR. Cupiditatea unor clerici îmi era cunoscută, desigur, dar nu-mi puteam închipui că o vor justifica teologic, în sensul „lucrării în via Domnului”. Mă așteptam să fie doar un păcat comun, asumat ca atare, și nu o eroare teologică care să facă posibilă asimilarea Bisericii unui SRL.
În cheie economică teologia este la fel de teologică cum este și în cheie filozofică, filologică sau în cheia sol. „Toate cele văzute se cer după cruce” (http://www.parohiacopou.ro/sf-maxim-marturisitorul-toate-cele-vazute-se-cer-dupa-cruce) doar în măsura în care nu vedem Crucea dinspre cele văzute, ci dinspre „înțelesul tainic al Învierii”. Altfel, Crucea va fi redusă la un îndemn la cumpătare, la mulțumirea cu nimicul (oricît de generos) pe care ni-l oferă corporația, patronul sau statul, după caz.
Lucrul acesta nu e însă chiar atît de grav. Pe de o parte, pentru că nu cred că ortodocșii români vor primi cu ușurință o asemenea interpretare. Dacă ar fi fost așa, ar fi devenit demult neoprotestanți. Pe de alta, pentru că există și o posibilitate mult mai gravă. Și anume, ca sensul Crucii să fie salvat din mîinile experimentate ale comis-voiajorilor teologi tocmai de cine nu trebuie. De pildă, de un gnostic. În definitiv, oricine ar încerca să-i redea Crucii o demnitate spirituală s-ar bucura de atenție. Dacă cei dintîi, teologii-agenți de vînzări îmbibă Crucea cu sînge fals pentru a o face mai eficientă, maestrul gnostic ar șterge-o cu totul de orice urmă de sînge. Ca să o poată privi, în sfîrșit, chiar și copiii, pe de o parte. Dar, mai ales, pentru a-i putea acorda sensuri noi, pentru a-i putea desfășura neîmpiedicat deplina semnificație spirituală.
Dar indiferent la care capăt al Crucii ne vom închina, marele inițiat nu are cum să piardă. Mai ales că directorii de marketing nu ezită să-și justifice operațiunea de „selling out” invocînd tocmai un profesionist al înțelesurilor adînci.[1]
Cînd joci la ambele capete ale Crucii te afli, cum se spune în limbajul de piață, într-o „win-win situation”. Nu ai cum să mai pierzi: Cuvântul nu mai poate răsări singur, existând de sine, ca ridicat din morţi, circumscriind toate cele ce au provenit din El. 
„Sfîntul” Maxim tocmai ți-a sunat la ușă. Are în mînă o valiză diplomat și vrea să știe dacă ai un minut liber.

Notă:

[1] „În comentariul său la pilda talanţilor, Andrei Pleşu are o viziune consonantă cu modelul inward/ outward asupra celor trei slugi cărora li s-a încredinţat câte o parte din capitalul stăpânului lor” http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/eficienta-munca-angajatilor-pilda-talantilor Mi se pare instructivă și această încercare de manipulare a ortodoxiei, despre care am aflat grație semnalării lui Alexandru Racu, motiv pentru care îi sînt recunoscător: http://www.anacronic.ro/seminarul-economia-pentru-ortodocsi-ortodoxia-pentru-economisti/