„Căci iată întunericul acoperă pământul, şi
bezna, popoarele” Isaia 60:2.
„Sistem
jacuzzi - va schimba cada dumneavoastra intr-o baie cu bule de
aer cu efect relaxant si detensionant. Este remediul ideal pentru refacerea
dupa o zi obositoare. Sistemul jacuzzi va ajuta sa scapati de stres,
imbunatateste circulatia sanguina. Sistemul relaxant te ajuta sa ai un somn
linistit si imbunatateste circulatia sangelui.” http://www.europrodukte.ro/sistem-jacuzzi.html
Ascult
oratoriul lui Händel, Messiah (chiar
acest pasaj https://www.youtube.com/watch?v=MOIkm_Lq2Jw)
și-mi amintesc de prima mea întîlnire cu cineva care se lăuda că absolvise
„școala vieții”. Dovadă că făcuse și pîrnaie.
Ca toată lumea, auzisem și eu de
această școală, dar nu întîlnisem încă pe nimeni suficient de curajos încît să
pretindă că a urmat-o integral. Dar mai mult decît supriza de a întîlni un
reprezentat al acestei direcții dominante de gîndire și atitudine față de
viață, m-a surprins să aflu că înțelepciunea supremă la care ajung alumni acestei școli se reduce la
următoare constatare: „viața e ce bagi în gură și ce tragi pe p....” Să fie
aceasta sursa bucuriilor simple ale vieții?
Sigur, reacția mea instinctivă a
fost una de refuz. Probabil că refuzul ne ajută să cîștigăm timpul necesar
pentru a ajunge la faza de recunoaștere și împăcare. Ce-i drept, deși am trecut
de faza șocului inițial într-una post-traumă, tot nu reușesc să mă împac și să
recunosc acest principiu, chiar dacă l-am auzit reluat, printre bule, de elita
din jacuzzi.
Acuma,
nu știu cît de liniștit este somnul elitei, și nici cît de bună circulația
sîngelui. Probabil că sunt cel puțin la fel de bune ca somnul și circulația
bărbatului în vîrstă de 65 de ani care mi-a împărtășit secretul vieții așa cum
este el predat la școala vieții. E destul să spun că omul urca cu roaba plină
de mortar la etajul unei clădiri în construcție. Iar dacă nu existau scări pe
interior, nu ar fi ezitat să urce cu roaba direct pe schela exterioară.
Într-un
fel, e bine să știi dinainte ce vei cunoaște urmînd cursurile unei școli. De
pildă, de cînd am descoperit că școala vieții îți oferă niște calificări
superioare chiar și celor oferite de Sorbona, nu pot decît să mă bucur că nu
mi-am pierdut timpul cu nici una dintre ele. Îmi dau seama că cineva care a
absolvit școala vieții mi-ar putea spune că pierderea de timp ar fi fost reciprocă.
Foarte probabil, nici una dintre ele nu s-ar fi încurcat cu mine de la bun
început. Recunosc, gîndul acesta m-ar face să mă simt la fel de mîndru ca bătrînul
pușcăriaș, care se referea la școala vieții cu aceeași emoție cu care unii se
gîndesc la Sorbona, dacă i-aș uita pe cei al căror somn este tulburat de faptul
că întunericul acoperă pămîntul.
Cu
siguranță, maicile care se adresau lui Ceaușescu prin intermediul postului de
radio „Europa Liberă” în vederea eliberării părintelui Gheorghe Calciu
Dumitreasa urmaseră cursurile altei școli, sau, mai bine zis, școala altei
vieți. Printre altele, maicile îi cereau liderului comunist să nu lase „să
triumfe răul şi minciuna pe meleagurile minunatei noastre patrii.” (http://adevarul.ro/cultura/istorie/nicolae-stroescu-stinisoara-europa-libera-1_524bda4fc7b855ff56ed4bd5/index.html).
Nicolae Stroescu Stînișoară, care reproduce integral scrisoarea măicuțelor, își
începea emisiunea în perioada celei de-a doua întemnițări a părintelui Calciu
prin cuvintele „Dragi ascultători, astăzi se împlinesc – urma numărul – de zile
de cînd zace în închisoare părintele Gheorghe Calciu” (http://adevarul.ro/cultura/istorie/nicolae-stroescu-stinisoara-europa-libera-1_524bda4fc7b855ff56ed4bd5/index.html).
Sunt
douăzeci și șase de ani de cînd acest popor este batjocorit, vîndut, negociat,
otrăvit cu organisme modificate genetic și mințit într-o limbă modificată
genetic. Se împlinesc douăzeci și șase de ani de cînd acest popor a fost arestat pentru a doua oară. După 45 de ani de temniță în numele societății închise, poporul român a rămas întemnițat după 1989 în numele societății deschise.
Sunt douăzeci și șase de ani de cînd elita și ierarhia ortodoxă se mulțumesc să fie doar niște bule în jacuzzi, prefăcîndu-se că nu se-ntîmplă nimic grav, că întunericul nu acoperă pămîntul și că românii pot dormi liniștiți: „Three o'clock and all's well!”.
Sunt douăzeci și șase de ani de cînd elita și ierarhia ortodoxă se mulțumesc să fie doar niște bule în jacuzzi, prefăcîndu-se că nu se-ntîmplă nimic grav, că întunericul nu acoperă pămîntul și că românii pot dormi liniștiți: „Three o'clock and all's well!”.
Problema
nu e că întunericul a venit și ne-a acoperit în tura lor. Ci că ne-au cerut să
credem că întunericul e tot un fel de lumină.