Nu te poți bucura de drepturile omului cîtă vreme
ești doar femeie, nu și bărbat (vezi articolul „Femei în știință” din Cațavencii, nr. 9, 2-8 martie 2016, p.
18 http://www.catavencii.ro/femei-in-stiinta/), cîtă vreme ești incult (http://www.catavencii.ro/manolescu-valorile-si-umanitatea/),
sau cîtă vreme ești un copil nimerit în mod tragic în drumul unui preot pedofil
(http://www.catavencii.ro/toti-oamenii-pedofilului/).
Nu te poți bucura de drepturile omului cîtă vreme nu ești om.
Dar ce este un om? Cu asta ar fi trebuit să
înceapă Decarația universală a drepturilor omului, cred. Poate că acesta este
motivul pentru care o categorie importantă de oameni, precum pruncii nenăscuți,
sunt lipsiți de orice drept. Nu sunt oameni. Așa cum nu erau nici femeile pînă
de curînd (dar cum au reușit, pînă la urmă?), nici inculții și nici copiii. Să fii
om, fiul meu, înseamnă să știi cum să te folosești de Kipling, înseamnă să fii
un bărbat, destul de instruit pentru a putea pătrunde în laboratoarele și
centrele de studii care promit cariere rapide și sigure, chiar dacă pe seama
anonimatului unor colege, înseamnă să știi cum să-ți reperezi onoarea pe seama
oamenilor simpli, ori să-ți satisfaci nevoia de inocență distrugînd-o de
fiecare dată cînd ai ocazia. Să fii om înseamnă să fii un umanist.
Ce fel de umanist? Există un umanism creștin, un
umanism păgîn, unul ateu și încă unul, singurul care pare că a prins rădăcină
în România, umanismul inuman. Potrivit umanismului inuman, toți oamenii se pot
bucura de drepturi, cîtă vreme sunt oameni, adică bărbați albi prosperi și
puternici din rasa albă. Este singurul umanism care în numele drepturilor
omului alb (acel wasp din care este
formată clasa superioară, upper-middle
class), îi refuză omului dreptului de a fi om.
Nu orice cultură este cultură a Duhului. Cultura
Duhului este cultura inimii zdrobite. Cultura își merită numele doar atunci cînd este o cultură a inimii. Atunci
cînd „mahalaua ineptă” este alungată din rîndul oamenilor, Duhul pleacă odată
cu ea. Pentru că Duhul suflă unde voiește El, nu pe unde răsuflă bula elitei.