Civilizaţia, progresul, vin cu anumite preţuri. De
pildă, majorităţii europenilor din zilele noastre nu îi mai este sete. Nu ne
mai este sete de apă, de muzică, de Hristos, de nimic. Şi, de vreme ce nu ne
mai este sete, nici nu mai bem. Nu bem, doar consumăm. Consumăm apă aşa cum
consumăm orice altceva. Consumăm apă pentru a ne satisface necesarul de
lichide, consumăm muzică pentru că nu vrem să-i auzim pe cei din jur sau pentru
că ne sperie liniştea. Sau pentru că într-adevăr ne place muzica. Cel puțin la fel de mult cum ne plac floricelele (pop-porn, cum le spune băiatul meu neștiind că, de fapt, are dreptate) mititeii, crenvurștii. Dăm muzica mai tare, dar nu pentru că ne place neapărat tare, ci pentru că nu știm încă un alt mod mai bun în care ne-am putea face un selfie cu muzica. Îl consumăm pe Hristos cînd luăm împărtăşania pentru că
nu mai ştim să mîncăm şi nici să bem.
De două ori ne vorbeşte Scriptura despre setea lui
Hristos: în episodul cu femeia samarineancă şi în momentul Patimilor. La
fîntîna lui Iacov Domnului îi era sete, dar se aştepta să ne fie sete şi nouă.
Sete de El. Pe Cruce, unde L-a pus neînsetarea noastră, neiubirea noastră, lui
Hristos i se face sete din nou. Sete după apa pe care El a făcut-o pentru noi, oamenii
pe care El i-a făcut, din setea Lui, din iubirea Lui.
„Şi dacă, în loc să interpretaţi mai bine muzica,
v-aţi gândi s-o experimentaţi?”, îi sugerează un bătrîn, fost profesor de
literatură, lui Hélène Grimaud pe drumul spre Assisi (Hélène Grimaud, Lecţii aparte, Polirom, 2015, p. 44). Grimaud
l-a întîlnit pe bătrîn la magazinul unei benzinării de la marginea autostrăzii,
unde muziciana oprise pentru că i se făcuse sete.
Cum ai putea experimenta muzica? Gustînd-o.
Bînd-o. Water este numele albumului lansat de Hélène Grimaud anul
acesta în luna ianuarie. Din fericire, albumul poate fi ascultat pe site-ul
Radio România Muzical la adresa http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/video-pianista-helene-grimaud-albumul-water-music-box-7-martie-2016/1392011/3261/11
Deşi realizatoarea emisiunii apreciază albumul de
două ori drept o „experienţă sonoră” (o dată, „inedită”, iar apoi „ieşită din
comun”), sper că selecţia lucrărilor nu-i va duce pe ascultători cu „gîndul la
multiculturalitate”, aşa cum se pare că a dus-o pe redactorul emisiunii. Sper
că nu-i va duce cu gîndul la nimic, ci că li se va face sete. Făcînd experienţa
unor ape cu gusturi atît de diferite, din care nici una nu este plată, ori
carbogazoasă, poate că ascultătorilor li se va face sete de-a binelea. Iar cînd
ţi-e sete cu adevărat, orice întîlnire e posibilă: cu lumea, cu Făcătorul ei şi cu orice altceva se află între.