Pagini

Oameni și Locuri

marți, 29 martie 2016

Slow Football



Anumite condiții vitrege de viață i-au făcut pe unii să creadă că șaorma este singurul fel de mîncare posibil din singurul motiv că treaba aia se poate mînca, tot așa cum alții au ajuns să creadă că fotbalul este un sport de viteză din simplul motiv că în cursul jocului se aleargă.
Mi-a plăcut ultimul articol din Cațavencii despre șansele (infime, ridicole) ale României la Euro 2016 (http://www.catavencii.ro/moare-ultima-speranta-batem-spania-si-mai-ales-franta/). Este un articol scris din inimă, la fel ca toate celelalte de pînă acum din cadrul rubricii „Șut și țară!”, doar că acesta pare să fie scris mai degrabă din disperare de cauză. Ar fi trebuit să fie scris, avînd în vedere competențele indiscutabile ale autorului, în cunoștință de cauză. Pentru că ceea ce ne califică ar putea fi totuna cu ceea ce ne salvează: și anume, neputința noastră de a juca la nivelul atleților recrutați de țările bogate. Iar lucrul acesta ar putea fi valorificat nu doar în folosul fotbalului românesc, ci mai ales în folosul fotbalului ca sport. Pentru că fotbalul nu va putea rezista prea mult în competiția cu ping-pong-ul, baschetul, sau patinajul viteză (din acest punct de vedere, sunt puține locurile în lume unde se mai joacă fotbal: Rio de Janeiro este unul; Pașcanii, celălalt). Fotbalul are limitările lui, și tocmai de aici îi vine frumusețea. Dacă viteza devine criteriul decisiv în fotbal, atunci e normal ca fotbalul să moară, iar în tribune să nu mai apară decît spectatori crescuți în bătătura dughenelor fast-food. 
Din fericire, fotbalul românesc nu-și permite campioni la suta de metri. Tocmai de aceea, soarta fotbalului ar putea depinde de el. Sigur că nu avem șanse la Euro 2016. Dar dacă e ca fotbalul să mai aibă o șansă, ea nu poate veni decît de la noi. Cu această ocazie, fotbalul și-ar putea recupera publicul în același timp în care dependenții de șaorma ar putea descoperi că șaorma nu este de fapt o mîncare.