Rosencrantz și Guildenstern nu sînt morți

„Cît de imbecili, de lacomi și de șantajabili pot fi șefii politici ai acestei țări ca să permită dispariția singurei idei bune cu avionul de Londra!”, scria Doru Bușcu în legătură cu izgonirea prințului Nicolae (http://www.catavencii.ro/print-si-turnator/, vezi și http://www.catavencii.ro/editorial/intoarcerea-regelui/). Dar ce se poate spune atunci despre oamenii de cultură din România, care în fața acestei tragedii nu spun nimic, în ciuda faptului că împlinirea a patru sute de ani de la moartea lui Shakespeare putea prilejui analogii fertile cu destinul monarhic al României: cu unchiul trădător și uzurpator din Hamlet, de pildă, sau cu fiicele ingrate ale lui Lear și Margareta cu Radu Duda, pe de o parte, și cu prințul Nicolae și Cordelia pe de alta.

La noi însă elita găsește analogiile cela mai surprinzătoare, mai nenaturale: Băsescu și Căpitanul Bligh; Băsescu și Harap-Alb.

Poate că lucrurile stau așa în România pentru că la noi povestea lui Hamlet nu este spusă de Horațio, ci de Rosencrantz și Guildenstern. De oamenii lucrului bine făcut.

Rosencrantz și Guildenstern nu sînt morți, ceea ce înseamnă că lui Hamlet nu-i merge prea bine.
Bineînțeles, Hamlet știe că fără politicieni corupți și sfătuitori vicleni nu se poate. Importantă nu este dispariția curtenilor ipocriți și oportuniști, ci apariția prietenului adevărat. Încercările de restaurare a adevărului au șanse mai mari în compania unui prieten integru, de felul lui Horațio. Numai că acesta a fost cel dintîi exilat din regat.