„Trebuie să recunoaștem în primul rînd oroarea produsă nu de vreo forță exterioară, nu de niște dușmani de clasă sau naționali, ci de fiecare dintre noi pe rînd, și în fiecare societate. Acest lucru este valabil și în cazul unei societăți libere și puternic dezvoltate, fiindcă mai ales aici am adus în mod cert asupra noastră toate relele, cu voia noastră, în mod liber. Noi înșine, în egoismul nostru necugetat de fiecare zi, strîngem tot mai tare lațul în jurul gîtului nostru ...”
Aleksandr Soljenițîn, Conferința
Templeton, “Men Have Forgotten God” (http://orthodoxnet.com/blog/2011/07/men-have-forgotten-god-alexander-solzhenitsyn/)
Unele sînt discrete, mascate de stîlpi
publicitari. Altele sînt violente, umilitoare, obligîndu-te să-ți recunoști
patima și natura de ființă adoratoare de sine de fiecare dată cînd treci prin
ele. Mă refer la porțile electronice care-ți permit accesul și ieșirea în și
din supermarket, raiul capitalist. De vreme ce în lagărul capitalist scopul
vieții este prosperitatea, furtul reprezintă delictul suprem. Este un sacrilegiu, un
atentat la viață la fel ca opinia liberă în lagărul comunist. În comunism,
oricine este un virtual trădător; în capitalism, oricine este un virtual hoț. În
timp ce comunismul cultivă oportunismul și lașitatea, capitalismul cultivă
lăcomia și necinstea. Porțile de acces pietonal, batante sau rotative, sînt
confesionalele celei mai vechi religii, cea care-l leagă pe om de sine
desprinzîndu-l de orice altceva. Trecînd prin ele, omul își mărturisește
nevoia, ispita și slăbiciunea. De la serviciu la supermarket, individul modern realizează
un act complet de ispășire a păcatului de a nu avea mai mult.
Comunismul nu a reușit să transforme populația în
„tovarăși”, dar capitalismul a reușit să-i transforme pe toți în „consumatori”.
Și a reușit atît de bine, încît oamenii nici nu-și mai pot închipui că ar putea
fi și altceva.
Diferența dintre cele două lagăre este că în cel
comunist nu a crezut aproape nimeni dintre deținuți. În cel capitalist nici
măcar nu trebuie să crezi: individualism, prosperitate, confort. E totul despre
tine. Nici dacă l-ai fi inventat tu nu ai fi făcut ceva atît de potrivit pentru
tine. Și este de fiecare dată acolo, și poți lua din el oricît, mai mult și mai
mult, iar el nu se împuținează cîtuși de puțin. Mai mult din tine, pentru tine.
Ale tale, dintru ale... Ale cui? Nu știi. Sau nu vrei să știi. Atunci să fie
tot dintru ale tale. Oricît, oricînd, oricum. Oricum? Nu chiar. Dar pentru asta
există porțile antifurt, îngerii cu bare de inox rotitoare.
Zidurile lagărului comunist s-au prăbușit. Tocmai
pentru că nu puteau fi nici consolidate, nici întreținute, trebuiau păzite. Dar
lagărul capitalist nu are ziduri. Zidurile sînt riscante. Pot trezi instinctul
libertății. Poate de aceea porțile de securitate ale magazinelor sînt mascate:
să nu lase să se întrevadă, în spatele lor, porțile iadului.
La limită, nu există decît un singur lagăr: cel
ales de oamenii pentru care limitele libertății sunt determinate de coșul de
cumpărături.