De cel puţin şapte ani, zeci de persoane au fost
răpite, legate în lanţuri şi obligate să muncească pentru nişte familii de
cetăţeni europeni de etnie romă (http://www.ziarulargesul.ro/sclavie-la-berevoesti/).
Autorităţile locale declară că nu ştiau nimic despre acest fenomen.
SRI îşi ia ce vile doreşte de pe cuprinsul ţării,
în funcţie de opţiunile de concediu ale angajaţilor instituţiei (http://www.catavencii.ro/vilele-secrete-ale-sri-si-falsul-grosolan-prin-care-statul-le-a-trecut-in-administrarea-serviciului/).
Autorităţile statului declară că modalitatea ilegală de dobîndire a
proprietăţii este legală. Concluzia autorului (autorilor) articolului din Caţavencii este că „Azi, toată România
este clasificată şi căzută pradă în ghearele unui animal sinistru, mai perfid
ca Securitatea şi mai rapace ca nomenclatura PCR.”
Cred că ar fi o greşeală să credem că „animalul
sinistru” este reprezentat doar de SRI. Serviciile nu fac decît să profite de sentimentul
nelibertăţii şi nedreptăţii în care am fost crescuţi de educatorii noştri
sofişti sau cinici, după cum stăpînii de sclavi apar de la sine oriunde
criteriul demnităţii omului este determinat de prestigiul lui intelectual.
România de astăzi este clasificată pentru că este
legată; este legată de sîngele care curge nedrept de şaptezeci de ani, turnat chiar la
temelia caselor ucigaşilor. Este legată de orbirea, necredinţa şi frica
noastră. Animalul sinistru care o stăpîneşte poate fi personalitatea cu al
cărei autograf ne mîndrim, omul care, periodic, ne dă ţara înapoi, sau mentorul
a cărui fotografie o păstrăm pe birou. Mai precis, animalul sinistru am devenit
noi înşine.