Pagini

Oameni și Locuri

sâmbătă, 18 februarie 2017

Muzica lumii



Prima dată cînd am ascultat muzică klezmer a fost prin 1999, cînd am dat peste albumul lui Itzhak Perlman In the Fiddler’s House . Întregul album mi-a plăcut foarte mult, mai ales că piese precum „Basarabye” îmi sunau cumva familiar, în parte datorită istorioarelor hasidice sau picturilor lui Chagall pe care le prețuiam deopotrivă, dar mai ales datorită originilor mele moldovenești.
Mi-am amintit de experiența mea muzicală din trecut ascultînd în această seară la Radio România Cultural cîteva piese klezmer ale grupului Shtetl Band Amsterdam. M-am bucurat să regăsesc exuberanța și vitalitatea muzicii care mă impresionase cu ceva vreme în urmă.
Din păcate, fericirea comunităților evreiești din estul Europei, care au supraviețuit totuși antisemitismului polonez și rusesc, avea să se stingă brutal o dată cu expansiunea nazistă, după cum la rîndul lor creștinii est-europeni au avut de înfruntat prigoana comunistă cîțiva ani mai tîrziu.
În toamna anului trecut distrugerea evreilor din Bucovina a fost marcată prin plăci comemorative în gările şi la sinagogile din Rădăuţi, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului şi Suceava (http://adevarul.ro/locale/suceava/memoria-evreilor-deportati-bucovina-1941-cinstita-placi-comemorative-montate-cinci-gari-judetul-suceava-1_57f7ca545ab6550cb859206f/index.html#photo-head).
Presupun că dispunem de puține documente muzicale care să ne amintească de bucuria țăranilor români din epoca numeroaselor și prosperelor tîrguri evreiești (ștetl), precum cele din Gura Humorului sau Rădăuți. E greu să știm cum era aceasta și pentru că, spre deosebire de Perlman, care declară în broșura CD-ului că „din toată muzica pe care a înregistrat-o, doar aceasta (klezmer) este cu adevărat a lui, este muzica pe care o putem asculta dacă trecem pe la el pe-acasă într-un moment în care se află cu prietenii săi și cîntă împreună”, muzica personală a interpreților români este mai degrabă muzica altora. Poate că toți muzicienii români sunt bucuroși să-l interpreteze pe Enescu, dar cîți se gîndesc la muzica populară românească care l-a inspirat și încîntat pe Enescu?
La numai un deceniu de la deportarea evreilor, a început masacrarea românilor. Nu toți au fost urcați în trenuri, cei mai mulți fiind luați cu duba. Multe din clădirile unde au fost închiși, anchetați, torturați și condamnați încă există, iar suferința românilor din perioada comunistă este recunoscută prin plăci comemorative, precum se-ntîmplă la Suceava, unde pe unul din zidurile Palatului de Justiție scrie: „În această clădire au fost schingiuiți și martirizați unii dintre cei mai buni fii ai neamului românesc, care s-au jertfit pentru libertate, luptînd împotriva comunismului”. Iar pe soclul troiței din spatele Palatului de Justiție stă scris: „In memoriam pentru cei care au suferit în temnițele și lagărele comuniste în perioada anilor 1944-1989.”
Este bine că amintirea evreilor bucovineni este păstrată prin plăci comemorative. Este bine că amintirea românilor bucovineni este păstrată prin plăci comemorative. Și este bine că muzica klezmer s-a păstrat și este cultivată. În felul acesta, ne putem face o idee și despre muzica țăranilor moldoveni și basarabeni: era deodată exuberantă, spontană și nostalgică. La fel ca țăranul acestor locuri, la fel ca locuitorul de odinioară al unui tîrg evreiesc din Moldova.