Centenarul Unirii și Marea cîrdășie

„Mâine, de la răsăritul soarelui și până la apus, trei sute de ființe ale neamului nostru românesc vor fi înjunghiate.”

http://ziarulfaclia.ro/cuvant-emotionant-al-ips-ioan-al-banatului-la-aniversarea-a-12-ani-de-la-reinfiintarea-mitropoliei-clujului/

(https://www.liveaction.org/news/baby-survives-abortion-attempt/ )

„Grupul Schweighofer a vândut divizia prin care a cumpărat păduri în România. Peste 14.000 de hectare de pădure din şapte judeţe, printre care se numără şi Hunedoara, sunt achiziţionate de suedezii de la GreenGold Group.”
http://adevarul.ro/locale/hunedoara/padurile-detinute-schweighofer-sapte-judete-vor-vandute-grup-suedez-14000-hectare-1_5ab8e7c7df52022f750a0ecc/index.html

„ Continuitatea natiunii romane in spatiul ei an­ces­tral a ajuns, intr-adevar, nesigura. Nu din cauza strainilor, ci a conationalilor verosi si ipocriti, care irosesc astazi capitalul natural si forestier al tarii, in­tr-un mod vadit antinational. Defrisarile insumeaza sute de mii de hectare, cu o rata de 3 ha/ora.”

http://www.ecomagazin.ro/dr-ing-cristian-d-stoiculescu-devastarea-padurilor-cu-complicitatea-calificata-a-autoritatilor-de-stat-impune-necesitatea-reintroducerii-pedepsei-cu-moartea/

Sărbătorim o sută de ani cu o țară și un neam scoși la mezat. Centenarul Unirii va fi oficiat de complicii la distrugerea României. În timp ce noi suntem tot mai dezuniți, ei sunt tot mai uniți. Cei care au ajuns să stăpînească țara în loc să o administreze, să o întunece și să o amuțească în loc să-i reprezinte valorile și să-i realizeze destinul, au motive întemeiate pentru a sărbători: și-au realizat obiectivele.
Măcar în acest an să-i lăsăm pe autorii destrămării neamului să celebreze singuri. Să-i lăsăm plecați spre stăpînii lor, iar noi să ne întoarcem cu fața spre Dumnezeu și spre aproapele nostru. Vom înceta astfel să ne mai merităm conducătorii – mai ales, vom începe să ne merităm trecutul. 
Vom deveni demni de România Mare cînd vom redescoperi România adevărată, România vie. Precum bebelușul din fotografia de mai sus, România poate supraviețui procedurilor de avort. O demonstrează de șaptezeci de ani încoace: din 28 martie 1948 pînă astăzi. 
Din fericire, România depinde nu doar de ei, de satrapi, dealeri și brokeri (convertiți și venerați corespunzător drept „personalități ale vieții publice”). România depinde mai ales de noi. Pentru că inima ei bate doar acolo unde bate o alta. Asemenea pruncului, inima ei bate odată cu inima noastră.