Noi doar vorbim,
pietrele doar tac.
Tac ele pentru că noi vorbim?
Pentru că nu iubim?
Pentru că doar murim?
Pietrele nu mor,
pietrele se prefac:
cele mate devin transparente,
cele murdare, curate.
Dacă ar vorbi, și-ar pierde lumina,
de aceea pietrele tac.
Moare omul, de ce să tacă?
La ce bun lumina cînd vrea să trăiască,
el vrea să respire, vrea să vorbească.
Dacă n-ar vorbi, omul ar deveni transparent,
dacă n-ar vorbi, ar deveni piatră.