Experimentul continuă

Comunismul este prea mare pentru a fi lăsat să cadă. Singurul motiv pentru care anticomuniștii români îi permit lui Dragnea să meargă la închisoare este că se pot lupta în continuare cu Putin, cu Ceaușescu, cu Stalin și cu Lenin. Cu niște adversari mai pe măsura lor, ca să zic așa. 
         Dincolo de unele diferențe secundare, comuniștii și anticomuniștii de salon împărtășesc un ideal comun: caviarul.

Dar comunismul este necesar acum în România nu doar pentru a oferi alibiuri anticomuniștilor de astăzi, care înainte de 1990 s-au salvat concentrîndu-se cu pasiune asupra aoristului. Comunismul este necesar pentru a putea fi făcut responsabil pentru victimele neoliberalismului. Așa cum sovieticii i-au acuzat pe nemți pentru masacrul de la Katyn, tot astfel anticomuniștii de carieră îi acuză astăzi pe comuniști pentru populația mutantă care umple astăzi România. Dar populația zombificată de astăzi, hipnotizată așa cum este de bunurile de consum, nu vine din suferința și teama și curajul perioadei comuniste. Populația de astăzi vine de nicăieri, vine din acest prezent suspendat teologic în interval și alimentat ideologic de specialiștii neoliberali în efecte speciale. Majoritatea acestora, trebuie spus, sînt teologi creștin-ortodocși români laici venerați de BOR în cadrul unui cult inițial privat, devenit ulterior public prin intermediul platformelor-altar Ziarul Lumina și Trinitas TV.

Trebuie spus că sînt niște efecte speciale de calitate. Nu este lesne de văzut în spectacolul de luminițe și fum măsura în care comunismul, libertatea, adevărul au fost transformate în decoruri.

Decorul devine cu atît mai important cu cît realitatea amenință să revină. Din acest motiv, decorul este constrîns să înlocuiască realitatea.

Principiul poate fi verificat în orice moment; este suficient să încercăm să vedem dacă există și altceva în afară de ambalaj. Sînt cutii sau pachete alimentare în care găsești lucruri asemănătoare („identic naturale”!) cu produsul pe care-l cauți, dar întotdeauna ceva esențial lipsește: uneori culoarea, alteori consistența sau mirosul, dar de fiecare dată gustul. Ambalajele pe care scrie „Elită” țin, desigur, de o categorie aparte: în ele nu se află nimic.

 Comunismul, așa cum este instrumentalizat astăzi de „adversarii” lui, nu este atît un ambalaj, cît o piesă de decor. Rolul lui este acela de a ne distrage atenția de la piesă. Este un fel de teatru experimental, interpretat de elită de aproape trei decenii cu sala închisă. Este unul dintre cele mai mari succese înregistrate vreodată. Precum șarlatanii asiatici, care pretind că îndepărtează tumora cu mîinile goale și fără anestezie, elita ne-a operat în permanență în acest timp. Și chiar a făcut-o. Doar că în loc să ne îndepărteze tumora inexistentă, ne-a introdus mutagenul care ne-a schimbat.

„La Revoluție, inițial nu am putut striga «Jos Ceaușescu!» pentru că eram cusut pe interior”, mărturisește maestrul Dan Puric într-o emisiune mai veche (https://www.youtube.com/watch?v=lu0TLBJtp6k).

Din 1990 încoace nu ne mai coase nimeni pe interior. Pentru că de treizeci de ani interiorul ne este extirpat, spectacol după spectacol.

În direct, pe viu, fără anestezie. 
          Comuniștii l-ar fi lichidat pe Dan Puric. În orice caz, ar fi blocat difuzarea acestui material. Comuniștii știau că omul are un suflet, și luptau împotriva sufletului omului.
          Cei de acum nu mai luptă cu sufletul omului, îl amputează.
          Cînd omul este separat de sufletul său, adevărul poate circula liber, de vreme ce nimănui nu-i mai pasă de el.
          Ștergerea înregistrării emisiunii ar fi o veste bună. Ar însemna că măcar o parte dintre noi și-a redobîndit sufletul.
          Cel mai probabil, spectacolul susținut de elită s-ar amîna în acest caz pentru o perioadă indefinită.