Poate că Liviu Dragnea își va merita
Ordinul „Sfinţii Martiri Brâncoveni” în sensul creștin pe care cu greu l-ar fi
anticipat cineva în urmă cu patru ani. Patriarhul este probabil cel mai
surprins dintre toți. Nimeni nu știe mai bine decît P.F. Daniel că dacă dacă dai
bani, iei și mai mulți bani (iată un citat reprezentativ printre multe altele:
„Nu e suficient să fii evlavios, trebuie să fii şi milostiv. Sunt o mulţime de
oameni foarte evlavioşi, ţin
posturile, se roagă mult, dar sunt zgârciţi. Nu dau un leu, nu ajută pe
nimeni.” http://basilica.ro/vizita-canonica-a-patriarhului-romaniei-in-arhiepiscopia-ramnicului/
). Se pare că domnul Iohannis a fost doar evlavios, așa că nu a primit nimic, nici măcar o biată decorație patriarhală. Domnul Dragnea, în schimb, se pare că a dat bani și a primit cu totul altceva. Constantin Brâncoveanu, al cărui tată a fost tăiat de mercenarii sârbi (ortodocși!) în Dealul Mitropoliei, a primit și el cu totul altceva.
Deși se încearcă compromiterea Referendumului
pentru familie (da, știu că Referendumul este pentru definirea căsătoriei, iar căsătoria nu
are nimic de-a face cu familia așa cum nici sexul nu are nimic de-a face cu sarcina pentru că nici sarcina nu are nimic de-a face cu
nașterea copiilor, e doar corpul tău, iar tu ești al tău, el este al lui, asta e căsătoria, vezi mai pe larg în programele Radio România Cultural și în paginile Dilemei) prin asocierea lui cu Dragnea, rezultatul pare să fie tocmai
invers: valul de simpatie pentru inițiativa CpF și indignarea față de cei care
o contestă l-a prins deja și pe Liviu Dragnea și îl va duce cu el.
Am văzut aseară la o emisiune de știri ProTV (CNN-ul
românesc) o hartă a României cu județele împărțite în funcție de raportarea la
liderul partidului. Județele în care PSD-ul îl susține pe Dragnea erau colorate
în roșu, cele anti-Dragnea în albastru, culorile convenționale pentru cele două
tabere politice principale: liberali (albastru) și conservatori (roșu).
Mi s-a părut semnificativ faptul că susținerea lui
Dragnea vine din zonele de nord ale României (Suceava, Iași, Botoșani, Bihor),
în timp ce sudul îi este ostil. În contextul referendumului din 6-7 octombrie,
merită să ne amintim că nordul țării reprezintă corespondentul românesc al lui
„Bible Belt”, o linie fortificată la propriu prin mănăstirile și satele
străvechi și prin intensitatea neîntreruptă a credinței de care au profitat nu
doar ortodocșii, ci și catolicii și, în special după 1990, neoprotestanții.
Sudul, în schimb, pare să fie tot mai stins
sufletește. Ce-i drept, poate transforma banii în și mai mulți bani, așa că nu
ar trebui să ne suprindă dacă Bădălău, Tudose ori Firea ar fi următorii
recipienți ai Ordinului „Sfinţii Martiri Brâncoveni”. Sudul poate transforma
puterea în și mai multă putere. Iar asta îl face să-și închipuie că, dacă ar
scăpa de Dragnea, ar putea transforma chiar și pietrele în pîine.
Postelnicul Constantin Cantacuzino, tatăl stolnicului Cantacuzino care l-a trădat pe Brâncoveanu, a murit strangulat în trapeza mănăstirii Snagov (asta ca să nu mai zică nimeni că ortodoxia nu s-a implicat în istoria românilor). Stolnicul Cantacuzino a fost ucis la Constantinopol împreună cu fiul său, Ștefan.
Se pare că cei care bagă doar bani primesc de regulă cu totul altceva.
Nu neapărat același lucru.
Postelnicul Constantin Cantacuzino, tatăl stolnicului Cantacuzino care l-a trădat pe Brâncoveanu, a murit strangulat în trapeza mănăstirii Snagov (asta ca să nu mai zică nimeni că ortodoxia nu s-a implicat în istoria românilor). Stolnicul Cantacuzino a fost ucis la Constantinopol împreună cu fiul său, Ștefan.
Se pare că cei care bagă doar bani primesc de regulă cu totul altceva.
Nu neapărat același lucru.