„M-am lăsat de cafea, pentru că Dragnea bea cafea,
iar eu sunt anti-Dragnea.” Știu, este penibil, dar ăsta este nivelul adversarilor Referendumului
pentru căsătorie. Totuși, dacă Dragnea ar fi cu adevărat așa cum îl descriu adversarii
lui, poate că hipsterimea și tefeliștii ar trebui să se lase mai ales de
prostie și minciună.
Votul în favoarea revizuirii Constituției nu este
un vot pentru definirea familiei, ci un vot împotriva redefinirii familiei. Se
confruntă două tabere care susțin viziuni opuse asupra lumii: cei care votează
pentru căsătoria dintre bărbat și femeie consideră că lumea poate fi definită
și trebuie definită pentru a fi recunoscută. Trebuie recunoscută pentru a putea
fi primită, lucrată și împlinită.
Cei care votează împotriva definiției căsătoriei
consideră că lumea poate și trebuie să fie la nesfîrșit redefinită, că
realitatea nu este dată de vreme ce nu există, ci trebuie luată, putînd fi
modelată și remodelată după posibilitățile lumii și în funcție de nevoile
fiecăruia. Este o viziune esențial marxistă, care îi repugnă oricărui membru și
simpatizant PSD. În schimb, ea constituie filozofia de viață a anticomuniștilor
de astăzi.
Dezbaterea despre familie din România ar putea fi
la fel de bine o dispută despre gravitație. La oraș ne-am împăcat cu ideea că
trebuie să votăm în favoarea gravitației; ne salvează țăranul român însă, căruia îi
vine greu să priceapă că trebuie să voteze pentru ploaie, pentru soare, pentru
noapte și ziuă. Să-i spunem atunci că trebuie să voteze pentru pămînt.
Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!