În
filmul Damsel, Penelope (Mia Wasikowska)
își refuză pretendentul care dorea iubire și supraviețuire spunîndu-i că cele două nu merg
împreună: „You’re not exclusive in that notion.” Wasikowska sună la fel de convingător ca
orice om care a înțeles diferența și a făcut deja o alegere.
Sigur,
este bine că în România încă mai există numeroși susținători ai familiei
tradiționale (sau, mai recent, naturale http://basilica.ro/vasile-banescu-parteneriatul-civil-exclude-binecuvantarea-dumnezeu-taina-casatoriei/). Dar dacă nu ne dorim
decît supraviețuirea căsătoriei, atunci zilele ei sînt numărate.
Ar
trebui să luăm în serios întrebarea legată de justificarea acestei dezbateri
chiar dacă intenția și calitatea răspunsurilor oferite de cei care au adresat-o
(„De ce să organizăm un referendum pentru ceva care avem deja cînd n-avem
autostrăzi, spitale, o reformă a justiției?”) ne eliberează de obligația de a
răspunde. Dar dacă acum sînt destui cei care vor să creadă că singura motivație
a inițiativei CpF și a susținătorilor ei a fost ura (ura față de homosexuali,
față de liberalism, față de civilizație, față de progres), ce vor crede generațiile
viitoare dacă noi nu răspundem? Cu atît mai mult cu cît ura nu este singura
substanță întrebuințată de companiile care se ocupă de întreținerea culturii
seculare dominantă. De altfel, cantitățile și concentrațiile pseudo-argumentelor
împrăștiate 24/7 semnalează că ne confruntăm cu o cultură aflată într-o fază
critică comparabilă cu debutul (sau sfîșitul) oricărei revoluții.
Prin
urmare, este bine că știm ce anume
votăm în zilele de 6 și 7 octombrie; dar este necesar să știm de ce o facem. Aveam nevoie de acest referendum pentru a
redescoperi de ce vom vota
pentru definiția corectă a căsătoriei. (O serie de argumente clare și de bun
simț poate fi consultată cu folos pe blogul dlui Alexandru Racu: https://alexandruracu.wordpress.com/)
Am
ajuns să luptăm pentru lucrurile firești pentru că am considerat că firescul
vine de la sine. Problema cu firescul este, mai întîi, că îl recunoști în
special atunci cînd el este amenințat. În al doilea rînd, problema e că nici rațiunea
singură, nici credința singură nu te ajută să-l păstrezi. Istoria ne arată că atît societățile
raționale, cît și cele religioase se pot prăbuși la fel de ușor, atingînd forme cumplite de
corupție morală.
De ce
votăm pentru revizuirea Constituției? De ce vom pune ștampila pe „Da” la
întrebarea „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma
adoptată de Parlament?” Pentru că eram pe punctul de a pierde căsătoria fără să
ne dăm seama.
Pentru că doar căsătoria poate asigura viitorul,
proteja prezentul și transmite trecutul. Doar căsătoria poate constitui, prin
familia pe care o face posibilă, o „biserică domestică”, cultivînd credința,
nădejdea și iubirea. Doar familia poate fi rațională și credincioasă în același
timp, rezistînd corupției morale spre care sîntem atrași de fiecare dată cînd
sîntem singuri, doar cu noi înșine, doar cu rațiunea sau doar cu credința noastră. Doar familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o
femeie poate aduce în lume acea iubire care a biruit lumea și care nu mai este
interesată de supraviețuire. Din simplul motiv că este veșnică.
Votăm pentru ca generațiile actuale și viitoare să nu ajungă
să fie alcătuite din indivizi singuri, indiferent de natura relației dintre ei. Nu votăm împotriva „căsătoriei homosexuale”, care oricum este o
contradicție în termeni, o aberație. Votăm pentru că „nu este bine să fie omul
singur”, oricine și oricum ar fi el.
Doi heterosexuali nu sînt neapărat mai puțin
singuri decît doi homosexuali. Poate că uneori heterosexualul nu ajunge acasă după orele
de serviciu neapărat pentru a reveni în familie, ci doar pentru că nu are unde să se
ducă altundeva. Dar cel puțin el are șansa de a ajunge la un moment dat acasă.
Însă atunci cînd firescul este pierdut,
întoarcerea devine imposibilă.
Poate că cel mai bun lucru pe care l-am putea face în zilele de 6 și 7
octombrie ar fi, pe lîngă votul în favoarea revizuirii, să mergem la vot cu
întreaga familie. Am demonstra astfel că votul nostru nu este motivat de ură,
ci că el reprezintă o întîmpinare și o invitație. Ar însemna că întoarcerea
rămîne posibilă pentru fiecare om.