Pagini

Oameni și Locuri

miercuri, 21 noiembrie 2018

Un proiect anacronic


Întrebarea nu este cît a costat și va mai costa Catedrala Mîntuirii Neamului și nici dacă realizarea ei este oportună sau nu (https://www.activenews.ro/stiri-mass-media/RFI-scrie-despre-%E2%80%9EO-catedrala-care-divizeaza-.-Raspunsul-lui-Catalin-Sturza-153553); întrebarea este pe cine mai reprezintă Catedrala Mîntuirii după Referendumul din 6-7 octombrie 2018? Pentru cine este ea ridicată? Este ridicată pentru slava Sfintei Treimi și pentru cinstirea neamului într-un moment al istoriei cînd românii sînt lipsiți de  conștiința de neam și de conștiință creștină. Este un proiect anacronic.
Este motivul pentru care mă bucur de această catedrală. Spre deosebire de tefeliștii ortodocși, care îi apreciază mai degrabă actualitatea și oportunitățile, precum spitalul din cadrul complexului CMM. În treacăt fie spus, nu m-ar mira ca agenții de securitate să-i îndrume către cel mai apropiat spital pe sărmanii naivi care ar solicita o internare închipuindu-și că „neamul” i-ar include și pe ei din simplul fapt că le-a fost confirmat statutul de „ctitor”. Planul de internare va urma mai degrabă căile bănuite ale omului, decît pe cele nebănuite ale Domnului.
„La cathédrale exaspère donc une partie de la population qui estime ce projet anachronique et disproportionné alors que les priorités ne manquent pas” ne spun (de fapt, ne recomandă) progeniturile Revoluției Franceze (http://www.rfi.fr/emission/20181118-roumanie-cathedrale-divise?fbclid=IwAR2jmVwYrisMIKcRXHs21SaxRpzUZDKUYp9Hw-QyzMvk4gehbgEQgnbPcgU&ref=fb). Mi se pare că există o ironie savuroasă în faptul că subcultura anticulturală de astăzi valorifică stilurile „retro” și „vintage”, dar respinge orice trecut marcat de adevăr.
Catedrala este disproporționată pentru că este anacronică, nu pentru că este mare. Nu pentru că este scumpă. Dacă Catedrala ne divizează din cauza banilor, înseamnă că societatea noastră nu este decît o peșteră de tîlhari. Din fericire, adevăratul motiv al divizării noastre nu îl reprezintă banii, oricît de mult ar dori ierarhii ortodocși să cadă la pace și să negocieze procentele contribuțiilor de stat și particulare, ci adevărul. Catedrala Mîntuirii este anacronică pentru că vorbește despre adevăr, pentru că este un semn al adevărului. Adevărul a fost de regulă anacronic, inoportun, inutil. Astăzi, mai mult decît oricînd.
Avem nevoie de o asemenea Catedrală astăzi cu atît mai mult cu cît nu avem nevoie de ea. Cu atît mai mult cu cît nici ierarhii ortodocși nu au nevoie de ea, ci doar de registrul (mă rog, fișierul) cu intrări și ieșiri. Avem nevoie de ea cu atît mai mult cu cît nu ne pasă, ori chiar ne deranjează. Nu ne deranjează neapărat mărimea ei, ori suma investită: ne deranjează adevărul pe care Catedrala îl reprezintă. Avem nevoie de ea acum pentru că deși apare acum, ea nu este din acum, ci dintotdeauna: la fel ca orice biserică creștină, Catedrala Mîntuirii vine în mai mare măsură din adevăr decît din beton și fier și sticlă.
Din acest motiv, eu aș fi făcut-o încă și mai mare.
Întrebarea nu este cît a costat și va mai costa Catedrala Mîntuirii Neamului: întrebarea este de ce este nevoie de ea. Este întrebarea pe care elita atee se teme să o pună și la care elita creștină apostată se teme să răspundă.
Atunci cînd adevărul nu mai este o prioritate pentru om, de la individ la familie la trib la neam la civilizație, atunci de regulă îi cam ia dracul pe toți.
Cu spitale și școli și autostrăzi și catedrale cu tot.