Pagini

Oameni și Locuri

vineri, 11 ianuarie 2019

Dacă apar manifestări neplăcute...


Orice le-am reproșa posturilor comerciale de radio și televiziune, să nu uităm că scopul lor este divertismentul. Din păcate, divertismentul  a ajuns să reprezinte un obiectiv principal și pentru programele culturale ale posturilor publice de radio și televiziune, care introduc în numele diversității lucruri complet opuse. Din sarcină asumată explicit în primii zece ani post-decembriști, cultura în sens larg a fost propusă ulterior ca alternativă la programele comerciale, sfîrșindu-și zilele în prezent ca formă superioară de divertisment, în compania necruțătoare a culturii pop.
În cadrul emisiunii „Bilet de îmbarcare” difuzată astăzi (în reluare) de RRC, este prezentată Țara Lăpușului (https://radioromaniacultural.ro/bilet-de-imbarcare-spre-tara-lapusului-si-mai-apoi-catre-mexic-la-cancun-si-chichen-itza/). O tînără citește o descriere literară a locurilor, „Poteca spre sufletul Maramureșului”, cu viteza cu care ne este prezentat finalul spotului la medicamente: „Dacăaparmanifestărineplăcuteadresaţivămediculuisaufarmacistului.” (vezi fișierul audio de la link-ul de mai sus, min. 12:10) Cînd tocmai mă-ntrebam de ce trebuia să vorbească atît de repede despre niște locuri care trebuie străbătute în tihnă, am aflat și răsunsul: trebuia să lase loc melodiei care, în ambianța curată a ținuturilor despre care tocmai ai aflat, te lovește nemilos în moalele capului. Este o piesă rap/hip-hop, „I Don't Like It, I Love It” interpretată de rapperul Flo Rida și Robin Thicke (https://www.youtube.com/watch?v=Tw8mpgccugc).
În descrierea tinerei, zona își datorează frumusețea și tăria în mare parte și munților care o înconjoară. Ne plîngem de pet-urile cu care nesimțiții formați de posturile comerciale de radio și televiziune pîngăresc și otrăvesc natura țării noastre. Dar nesimțirea cu care peisajul uman românesc este agresat prin emisiuni culturale pun munții la o încercare și mai mare.
Titanicul s-a scufundat pentru că cei care l-au condus nu doar că au ignorat posibilitatea prezenței aisbergurilor, ci au sporit viteza. De teamă să nu rămînă în urmă, instituțiile noastre de cultură măresc viteza. Conducerea acestor instituții nu se teme însă de pericolul unei coliziuni. Dar nu pentru că ar ști cum să o evite, ci din simplul motiv că pentru oamenii de cultură există suficiente bărci de salvare. Ei pot trece oricînd, de pildă, la posturile comerciale de radio și televiziune. 
În schimb, ascultătorii nepregătiți să-i urmeze, precum cei nereceptivi la sinteza dintre cultura populară românească și cea din Bronx, nu au decît să se adreseze medicului sau farmacistului.