Rezervele naturale ale lumii nu se reduc pentru că
a crescut consumul sau populația. Ele scad pentru că s-au împuținat rezervele ei
supranaturale. E mai puțină benzină, mai puțin gaz, cărbune sau apă pentru că e
mai puțină credință, mai puțină dragoste. Acolo unde apare puțină credință,
minunile redevin minunate, precum înmulțirea pîinilor și peștilor. Viața
redevine o minune, nu o luptă pentru supraviețuire.
În timp ce modelele clasice de rachete folosesc hidrogen,
racheta Simonei este un model hibrid, care funcționează 90% pe bază de transpirație,
10% pe bază de credință. Simona este 90% naturală, 10% supranaturală. Spre
deosebire de ce ne spun funcționarii BOR, naturalul și supranaturalul se atrag
reciproc, astfel încît supranaturalul devine firesc, iar firescul, minunat.
La cum s-au repezit asupra Simonei atît arendașii
credinței, cît și administratorii neoliberali ai transpirației, să sperăm că
i-au mai lăsat Simonei măcar credința de pe ea, iar nouă, minunea.