Din Ziarul
Lumina al Patriarhiei Române:
18 septembrie 2019: „Am
citit „Averea bunei educaţii” de
Teodor Baconschi cu buna-credinţă şi ascultarea cu care citeşte un copil
crescut în cultul realizării prin educaţie o carte primită în dar de la o mână
binecuvântătoare, de învăţător prin excelenţă.
[...]
Lectura
se încheie optimist, cu speranţa celui care a atins, în parte, cele mai
dezirabile obiective educaţionale ale vieţii de aici. Ceilalţi, citindu-l,
putem rămâne cu senzaţia de parţială saţietate a gândului că, până la urmă,
educaţia este rezervată celor educaţi să educe la rândul lor, doar aşa perpetuându-se
această „avere a bunei educaţii”, ca o tradiţie sacerdotală, ca o succesiune la
tronul cunoaşterii, la care oricine îşi va împleti cu bună-credinţă şi
devoţiune o coroană poate aspira!” https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/averea-bunei-educatii-un-pasaport-spre-o-viata-mai-buna-147959.html
Și dintr-un articol din 22 septembrie 2019 (dacă
nu mă-nșel, sîntem de-abia în 18 septembrie, ceea ce poate că înseamnă că
viteza luminii poate aboli timpul pînă la urmă):
„Nu mi-am propus să scriu, încă, un „Mic almanah
al marilor oameni (pe care i-am cunoscut)”, dar, dacă aş face-o, domnul Teodor
Baconschi ar fi unul din primii la care m-aş opri, pentru că spiritul său m-a
urmărit încă din anii facultăţii, citindu-l oarecum subversiv, deşi depăşisem
(sau aşa credeam atunci) perioada comunistă, dar teologia românească se mişca
greu în asumarea unui discurs universalist care să păstreze rădăcinile
tradiţiei bisericeşti într-o formă înnoită.” https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/cultura/dupa-douazeci-de-ani-147884.html