Nu sînt nici multe, nici puține de zis. Sînt de zis
atîtea cîte sînt de zis, sînt de făcut atîtea cîte sînt de făcut. Dar cele care
sînt cu adevărat de zis sau de făcut depind de locul și de timpul potrivit. În condițiile
slăbirii conștiinței locului și timpului, nu rămîn de zis și de făcut decît ori
foarte multe, ori foarte puține.
Restul nu este tăcere. Restul
e tot ce era de zis sau de făcut.