Judecînd după
revolta vocilor naționaliste, dubla eroare a lui Mihai Demetriade, de a
considera 1.) că majoritatea deținuților politici de la Pitești au fost
legionari și 2.) că experimentul inuman de reeducare la care au fost supuși deținuții
de la Pitești și Suceava s-a realizat în mare măsură cu complicitatea deținuților
înșiși, este o eroare fericită, o felix
culpa: observațiile lui Demetriade și comentariul brutal ulterior al lui Hodor
(http://www.rador.ro/2019/10/29/radio-france-internationale-ororile-de-la-pitesti-interviu-cu-cercetatorul-cnsas-mihai-demetriade/,
vezi și https://www.podul.ro/articol/jurnalistul-mircea-marian-hodor-si-demetriade-sunt-niste-farsori-care-reabiliteaza-securitatea-cei-doi-preiau-pe-nemestecate-tezele-politiei-politice-si-manipuleaza-incalificabil-7812.html)
oferă amicilor amicilor amicului posibilitatea readucerii în discuție a canonizării
colective a victimelor comunismului din închisori, glorificînd indirect legionarii persecutați de comunism. De altfel, proiectul
„Sfinții închisorilor” este marcat de o evidentă retorică legionară, care
presupune în mod fraudulos că purificarea prin suferință și împlinirea prin jertfă ar fi idei
creștine. În fapt, este vorba despre o temă fundamentală a spiritualității legionare.
Prin urmare, dacă trebuie
denunțată manipularea istoriei de către cercetători ca cei doi colaboratori ai
CNSAS, trebuie la fel de bine deplînsă și încercarea de manipulare „pozitivă” a
istoriei: contrar interpretării false favorizată de ortodoxia de cuib, comuniștii nu au arestat și condamnat în principal mărturisitori
creștini, ci pe oricine se împotrivise pînă în 1945 comunismului ori continuase
să se opună regimului din diverse motive (patriotism, solidaritate cu alți
opozanți, nemulțumire față de desproprietărire/naționalizare), precum și pe cei care aveau sau
avuseseră vreo legătură cu „dușmanii poporului”.
Declarațiile celor
doi cercetători sînt nu doar false, ci și lipsite de orice fel de înțelegere
umană față de evenimentele teribile abordate (vezi o descriere sumară la http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pitesti/tragpitesti/docs/cap2.htm).
Cinismul cu care au fost făcute îndreptățesc indignarea criticilor aduse în
aceste zile. Mă-ndoiesc însă că tabăra naționalistă ar urmări în mod sincer recuperarea
adevărului istoric. Din ce am putut citi pînă acum, am impresia că, dimpotrivă,
există un fel de jubilație printre amici. Este ca și cum de-abia așteptau ca
cineva să pună în discuție noblețea și idealismul deținuților politici. În
sfîrșit, iată o ocazie de neratat pentru a vorbi din nou despre jertfă,
sacrificiu și eroism!
Trick or treat? În
ajunul Halloweenului, amicii ne amenință cu spectrul totalitarismului ateu dacă
nu le dăruim sfințenia legionarismului. Se pare că sînt foarte serioși în
legătură cu ambele.
La acest capitol
trebuie spus că ce-a mai rămas din oameni depinde de măsura în care mai este
ceva de salvat atît în victime, cît și în călăi. Din păcate, nu doar noua formă
de reeducare practicată de istoricii de școală nouă, ci și legionarizarea
victimelor comunismului le refuză salvarea și unora, și celorlalți.