Pagini

Oameni și Locuri

sâmbătă, 2 noiembrie 2019

Ce-a mai rămas din oameni (II)

2. Trick or treat?

Judecînd după revolta vocilor naționaliste, dubla eroare a lui Mihai Demetriade, de a considera 1.) că majoritatea deținuților politici de la Pitești au fost legionari și 2.) că experimentul inuman de reeducare la care au fost supuși deținuții de la Pitești și Suceava s-a realizat în mare măsură cu complicitatea deținuților înșiși, este o eroare fericită, o felix culpa: observațiile lui Demetriade și comentariul brutal ulterior al lui Hodor (http://www.rador.ro/2019/10/29/radio-france-internationale-ororile-de-la-pitesti-interviu-cu-cercetatorul-cnsas-mihai-demetriade/, vezi și  https://www.podul.ro/articol/jurnalistul-mircea-marian-hodor-si-demetriade-sunt-niste-farsori-care-reabiliteaza-securitatea-cei-doi-preiau-pe-nemestecate-tezele-politiei-politice-si-manipuleaza-incalificabil-7812.html) oferă amicilor amicilor amicului posibilitatea readucerii în discuție a canonizării colective a victimelor comunismului din închisori, glorificînd indirect legionarii persecutați de comunism. De altfel, proiectul „Sfinții închisorilor” este marcat de o evidentă retorică legionară, care presupune în mod fraudulos că purificarea prin suferință și împlinirea prin jertfă ar fi idei creștine. În fapt, este vorba despre o temă fundamentală a spiritualității legionare.
Prin urmare, dacă trebuie denunțată manipularea istoriei de către cercetători ca cei doi colaboratori ai CNSAS, trebuie la fel de bine deplînsă și încercarea de manipulare „pozitivă” a istoriei: contrar interpretării false favorizată de ortodoxia de cuib, comuniștii nu au arestat și condamnat în principal mărturisitori creștini, ci pe oricine se împotrivise pînă în 1945 comunismului ori continuase să se opună regimului din diverse motive (patriotism, solidaritate cu alți opozanți, nemulțumire față de desproprietărire/naționalizare), precum și pe cei care aveau sau avuseseră vreo legătură cu „dușmanii poporului”.
Declarațiile celor doi cercetători sînt nu doar false, ci și lipsite de orice fel de înțelegere umană față de evenimentele teribile abordate (vezi o descriere sumară la http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pitesti/tragpitesti/docs/cap2.htm). Cinismul cu care au fost făcute îndreptățesc indignarea criticilor aduse în aceste zile. Mă-ndoiesc însă că tabăra naționalistă ar urmări în mod sincer recuperarea adevărului istoric. Din ce am putut citi pînă acum, am impresia că, dimpotrivă, există un fel de jubilație printre amici. Este ca și cum de-abia așteptau ca cineva să pună în discuție noblețea și idealismul deținuților politici. În sfîrșit, iată o ocazie de neratat pentru a vorbi din nou despre jertfă, sacrificiu și eroism!
Trick or treat? În ajunul Halloweenului, amicii ne amenință cu spectrul totalitarismului ateu dacă nu le dăruim sfințenia legionarismului. Se pare că sînt foarte serioși în legătură cu ambele.  
La acest capitol trebuie spus că ce-a mai rămas din oameni depinde de măsura în care mai este ceva de salvat atît în victime, cît și în călăi. Din păcate, nu doar noua formă de reeducare practicată de istoricii de școală nouă, ci și legionarizarea victimelor comunismului le refuză salvarea și unora, și celorlalți.