Unul dintre testele prin care poți verifica autenticitatea aurului este prin apropierea de un magnet: dacă obiectul presupus din aur este atras de magnet, înseamnă că este fals. După cum știe toată lumea în afară de simpatizanții Partidului AUR, aurul veritabil nu este magnetic. Din acest punct de vedere, faptul că „partidul AUR are magnet la români” (https://alephnews.ro/alegeri-parlamentare-2020/partidul-aur-are-magnet-la-romani-record-de-membri-noi-in-24-de-ore/), care s-au înscris în acest partid cu mic, cu mare, pare să sugereze că atracția se realizează între elemente nu foarte nobile.
Mutarea surprinzătoare prin care un partid a ajuns să reprezinte în Parlament opțiunea naționalist-creștină în condițiile în care, așa cum am arătat într-o postare anterioară (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/12/fratia-inelului.html), atît conștiința creștină, cît și cea națională sunt în România pe cale de dispariție, ar fi de natură să fie întîmpinată cu o neîncredere cît se poate de firească.
Dar în timp ce interesul general se îndreaptă spre valoarea piesei mutate, cred că ar trebui acordată o atenție specială mutării în sine, indiferent că este vorba despre un pion sau un nebun. Pentru că forța atacului nu este neapărat proporțională cu valoarea piesei întrebuințate; pentru a determina adversarul să facă o mutare greșită, uneori pot fi sacrificate chiar și piese valoroase.
Într-adevăr, în timp ce populația seculară și pro-europeană a identificat imediat în succesul AUR o amenințare la adresa democrației, ortodocșii par nesiguri, apreciind apariția acestui partid ca pe un lucru prea bun pentru a fi adevărat. Ortodocșii nu știu ce să facă cu ceea ce li se pare a fi un dar lăsat la ușa Bisericii de un binevoitor anonim. Să-l caute la dinți li s-ar părea o necuviință. Mai ales acum, în preajma Sărbătorilor de Crăciun. Să-l ignore? Dar nu l-au așteptat de-atîta vreme? Și, pînă la urmă, dacă este o surpriză, ce? Nu-i normal ca un dar să fie o surpriză?
Cei care ar fi dispuși să primească acest dar ar trebui să știe că uneori destinatarul darului nu este neapărat cel care-l primește: troienii și-au pierdut cetatea printr-un dar. Chiar și în vremuri normale, același lucru poate fi lipsit de valoare pentru unii și totodată de aur pentru alții. Cu atît mai mult în vremuri tulburi lucrurile trebuie tratate cu prudență, mai ales atunci cînd ele par bune. De pildă, atunci cînd îl propui pe Călin Georgescu pentru postul de prim-ministru. Nu-i așa că dl Georgescu este nu doar un om competent, ci și dedicat interesului național? Nu-i așa că dl Georgescu este anti-sistem? Nu a deconspirat d-sa planul diabolic aflat în spatele „marii resetări mondiale”? (https://www.youtube.com/watch?v=gC4vG0bnFR4) Nimeni nu se gîndește însă cum este posibil ca niște conspiratori să vorbească public despre un astfel de plan diabolic, care ar produce imediat respingerea universală a acestui plan. Dar ce-i poate fi opus globalismului marxist propus de supereroii de la Davos? Globalismul capitalist, firește! Toată povestea cu „Marea resetare” nu este decît o teorie conspiraționistă, produsă de conspiraționiști în vederea salvării singurului lucru care contează cu adevărat pentru ei: neocapitalismul și neoliberalismul. Este o „resetare” întrucît se încearcă repornirea neoliberalismului și neocapitalismului prin invocarea unei amenințări teribile, a spectrului marxismului, determinînd astfel societatea să admită, de teama mizeriei marxiste, mizeria neoliberală. O spune chiar dl Georgescu: „Principala emoție care se speculează este frica; oamenilor cînd le este frică, sunt ușor de condus.” O spune și mai bine, în stilul lui caracteristic, Billy Butcher (unul dintre personajele principale din filmul The Boys): „The bollocks people will believe if you get them scared enough.” Dar deși Butcher este un personaj de film, el este adevărat. Dl Georgescu este doar real, nu și adevărat. Așa că în timp ce îl cred pe Butcher, pe dl Călin Georgescu nu-l cred, din două motive. Pe de o parte pentru că instrumentează această frică și o orientează către o amenințare simulată. Pe de altă parte, pentru că oricum nu am încredere în supereroi. Iar cel puțin pentru AUR, se pare că dl Georgescu este unul.
Cu acest dar la ușă, Patriarhia are mai multe variante de joc. Avînd în vedere modul în care a reacționat instituția BOR în ultimii 20 de ani la evenimentele majore din istoria noastră, ne putem aștepta să facă toate mutările proaste care se așteaptă de la ea. Sigur, atacul e de așa natură încît orice mutare este costisitoare. Dacă-i ignoră pe cei de la AUR, se va spune că Patriarhia trădează cauza națională, mai ales că președintele Academiei Române apare în compania lui George Simion. Dacă-i susține, va justifica asocierea BOR cu Rusia, anti-europenism, înapoiere, fundamentalism. Dacă va băga în față elita, nu va face decît să consolideze AUR și să permită dezvoltarea atacului prin aducerea unor piese de sprijin (ne putem aștepta ca „personalitățile” culturale care au aderat la AUR să fie însoțite în scurtă vreme de personalități duhovnicești).
Ținînd cont de antecedentele și forțele infiltrate în ierarhia BOR, n-ar trebui să ne surprindă să vedem în continuare mutări greșite din partea ei. Tăcerea lașă este una dintre cele mai neinspirate, mai gravă chiar decît colaborarea, disocierea sau condamnarea. În orice caz, ne putem aștepta la orice din partea unor oameni care și-au dezvoltat dubla-gîndire și au devenit fluenți în noua limbă.
Dar atacul acesta poate fi respins doar în măsura în care în spatele Patriarhului nu se află în primul rînd poporul român, BOR, sau valori iudeo-creștine. Atacul acesta poate fi respins doar în măsura în care în spatele Patriarhului se află în primul rînd Regele și Regina, Domnul Hristos și Maica Domnului. Este timpul ca și noi, și adversarii noștri să descoperim cu ce și mai ales cu cine ne jucăm.