Singura mișcare mai extinsă decît Viețile Negrilor Contează (Black Lives Matter, BLM) este mișcarea globală Viețile Creștinilor Nu Contează. La fel ca BLM, susținută deopotrivă de negri și albi, mișcarea Viețile Creștinilor Nu Contează este susținută nu doar de necreștini, ci mai ales de creștinii înșiși. Nu mă refer aici doar la acei creștini seculari, liberali și progresiști pentru care creștinismul este bun doar pentru că ajută la dezvoltarea civilizației, sporirea randamentului individual și răspîndirea sentimentului de toleranță necondiționată, ci mai ales la acei creștini conservatori, ortodocși, pentru care creștinismul este bun pentru că ajută la dezvoltarea civilizației, sporirea randamentului individual și răspîndirea sentimentului de toleranță necondiționată.
Cel mai mare sindicat american, cel al profesorilor americani (NEA, National Education Association) susținea BLM încă dinainte ca această mișcare să apară. Pe lîngă mișcările de eliberare sexuală și întreaga diversiune ideologică care se ascunde în invitația generoasă la diversitate (despre felul în care NEA abuzează copiii, dar și profesorii care refuză batjocura în care a fost transformată educația publică americană, vezi acest articol din Washington Times, https://www.washingtontimes.com/news/2020/jul/6/nea-focuses-on-sanctuary-cities-blm-and-drag-queen/).
Luna trecută, Sindicatul Profesorilor din New York (UFT, The United Federation of Teachers) și-a declarat susținerea BLM în școală printr-o rezoluție care se încheie prin enumerarea celor 13 principii directoare enunțate de liderii BLM. Printre acestea se numără, la punctul 11, „Suntem dedicați destrămării structurii familiei nucleare, prescrisă de normele occidentale, prin susținerea reciprocă dintre noi ca familii extinse și «sate» care se preocupă în mod colectiv unele de celelalte” („We are committed to disrupting the Western-prescribed nuclear family structure requirement by supporting each other as extended families and «villages» that collectively care for one another” https://www.uft.org/news/union-resolutions/resolution-support-black-lives-matter-school). Printre solicitările UFT către Primăria New York și Departamentul de Educație se numără introducerea studiilor despre negri și etnie (Black and Ethnic Studies) în școală, angajarea într-un număr mare a educatorilor negri și susținerea financiară a consilierilor, asistenților sociali și specialiștilor în boli mintale.
Să reținem, așadar, că sindicatele din învățământul american își declară susținerea pentru un proiect dedicat destrămării explicite a familiei nucleare. Poate că unora dintre noi intenția li se pare inacceptabilă. În acest caz, nu înțeleg de ce propunerea profesorilor americani ar fi mai revoltătoare decît propunerea identică, reluată în decursul anilor, făcută în România de publicația Dilema veche (https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/family-portrait, https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/familii-gay-in-romania, https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/nepoti-queer-bunici-neintelegatori, https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/sintem-o-natie-de-mironosite, https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/familia-ne-o-definim-noi etc) prin articole care cereau direct sau indirect dreptul fiecăruia de a-și defini familia în mod liber. Din cîte știu eu, această pretenție nu a fost întîmpinată vreodată nici măcar de urma unui protest public din partea celor care, altminteri, nu au încetat în toți acești ani să condamne neomarxismul.
Într-o familie dată deja ești mai puțin liber, înțelegem din unele articole din Dilema dedicate familiei. Adevărata familie este cea pe care ți-o alegi. Dar pentru a ajunge la această concluzie aberantă este obligatorie următoarea premisă: realitatea este cea pe care ți-o imaginezi.
Nu am întîlnit pînă acum în publicațiile BOR nici o obiecție cu privire la această viziune despre lume care spulberă orice încercare despre a mai vorbi despre adevăr, despre normalitate sau despre sensul vieții. Nu am văzut decît intervenții curajoase din partea clericilor sau laicilor educați prin care se criticau efectele devastatoare produse în Occident de exact același discurs relativist practicat în România de Dilema veche. Mai mult, pentru meritele sale deosebite, dl Andrei Pleșu a primit „cea mai mare distincţie a Mitropoliei Ardealului pentru mireni, şi anume „Crucea Şaguniană“, un semn de preţuire şi de apreciere faţă de apropierea marelui scriitor faţă de Biserica străbună şi faţă de cele sfinte” (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/andrei-plesu-a-primit-crucea-saguniana-86909.html).
Corespondentul lui „1619 Project” (https://www.nytimes.com/interactive/2019/08/14/magazine/1619-america-slavery.html) pare să fie, în România, proiectul interbelic gîndit de elita de dreapta ca fenomen
originar în vederea întreruperii continuității culturii române (vezi Mircea
Platon, Deșcolarizarea României,
Ideea Europeană, București, 2020, p. 75) și reinventării ei odată cu o nouă
ortodoxie întemeiată într-o interpretare frauduloasă a mișcării „Rugului Aprins”. Noua normalitate a fost construită în România pas cu pas, fără ca cineva să încerce vreodată să-i pună piedică. Acum e gata, și mă tem că nici un român nu va fi lăsat în afara ei.
În acest context, nu sunt sigur că ocuparea tuturor locurilor la Masterul didactic este o veste chiar atît de bună (https://www.edu.ro/premier%C4%83-pentru-%C3%AEnv%C4%83%C8%9B%C4%83m%C3%A2ntul-universitar-din-rom%C3%A2nia-locurile-la-masterul-didactic-ocupate-integral). Pentru că în prezent pregătirea profesorului nu mai este concentrată ca înainte, pe disciplinele pedagogice și pe materia de specialitate. Învățămîntul este tot mai ideologizat și cu siguranță temele legate de educație parentală, incluziune, dreptate socială și dreptate educațională (https://neaedjustice.org/racial-justice-is-education-justice/) vor deveni discipline de sine stătătoare în scurt timp.
Treizeci de ani ne-am complăcut într-o serie de asocieri false: am asociat inteligența și cultura cu bunătatea, conformismul și slugărnicia cu ascultarea smerită, discursul despre credință cu credința, tupeul și agresivitatea cu îndrăzneala și curajul, ușurînd astfel sarcina viitorilor re-educatori.
Înainte de a protesta față de măsurile luate de autorități în legătură cu participarea creștinilor la slujbele religioase, să ne amintim că noi înșine am contribuit, uneori prin tăcere, alteori printr-un like, la această mișcare inaugurată la noi încă din 1990: Viețile Creștinilor Nu Contează.