Aceasta reprezintă campania de vaccinare anti-covid în opinia savantului specializat în microbiologie Sucharit Bhakdi: un experiment uman. Profesorul Bhakdi, director al Institutului de Microbiologie și Igienă Medicală al Universității din Mainz între 1991 și 2012, este una dintre personalitățile științifice care a contestat versiunea oficială asupra pandemiei de covid-19, de la restricțiile de circulație și obligativitatea purtării măștii de protecție pînă la vaccinurile anti-covid. Împreună cu soția lui, Karina Reiss, biolog și biochimist la Universitatea din Kiel, a publicat o lucrare (https://www.amazon.com/Corona-False-Alarm-Facts-Figures/dp/1645020576) în care-și prezintă și susține logic și argumentat științific observațiile critice față de modul în care majoritatea guvernelor din întreaga lume împreună cu membrii comunității științifice internaționale au elaborat și aplicat un scenariu care a produs și urmează să producă nenumărate victime.
De ce se continuă cu aplicarea unui protocol medical care oferă șanse minime de supraviețuire, deși existența unor tratamente care funcționează este un fapt de notorietate publică? Pe de o parte, pentru că trăim într-o revoluție, în revoluția noii normalități, iar orice revoluție cere victime, cere eroi: în decembrie 1989 eram chemați la Televiziune pentru a apăra democrația, astăzi suntem chemați la centrele de vaccinare pentru a redobîndi normalitatea. Pe de altă parte, fiindcă au existat victime nevinovate pentru care nu vor plăti decît alte victime nevinovate. Întrucît nimeni nu-și va asuma responsabilitatea pentru un protocol medical greșit, el va continua să fie aplicat cu bună știință pînă la sfîrșitul pandemiei. Mai precis, este preferată condamnarea la moarte a unor pacienți în locul recunoașterii unor grave erori medicale care au dus la moartea altor pacienți.
Atît premierul, cît și președintele țării condiționează revenirea la normalitate de vaccinare:
„Obiectivul meu și al Guvernului pe care îl conduc rămâne vaccinarea cât mai rapidă a 10 milioane de români. Pentru asta avem două ține: până la 1 iunie imunizarea a 5 milioane de persoane; până la 1 august imunizarea a 10 milioane de persoane. Când vom atinge pragul de 10 milioane de români vaccinați, putem lua în considerare renunțarea la masca de protecție.” (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/citu-cand-vom-avea-10-milioane-de-persoane-vaccinate-vreau-sa-revenim-la-normal-fara-restrictii-fara-masca-relaxarea-in-doua-etape-1489947)
În același timp, suntem asigurați că suntem în grafic cu vaccinarea. Totuși, după expresia feței autorităților, este mai degrabă evident că nu suntem în grafic. Iar îngrijorarea autorităților în legătură cu această nerespectare a graficului sugerează că aceste termene au fost mai degrabă primite decît stabilite de guvern în funcție de condițiile societății românești. Nu este exclus ca unele scadențe sau împrumuturi externe să depindă de aceste praguri de vaccinare. Nu o vom ști niciodată. Probabil că vor cere niște noi termene, sau poate vor număra vaccinații pînă le iese la socoteală și își realizează graficul. Sau, dacă li se va cere, vor impune vaccinarea obligatorie.
În această privință, este util să-l ascultăm pe Profesorul Bhakdi (vezi un interviu util la https://thenewamerican.com/covid-shots-to-decimate-world-population-warns-dr-bhakdi/). Urmărind argumentele expuse într-un capitol al cărții scrisă împreună cu Karina Reiss, Corona, o falsă alarmă? Fapte și date, (disponibil la https://www.goldegg-verlag.com/goldegg-verlag/wp-content/uploads/corona_unmasked_engl_leseprobe.pdf), mi se pare că ar trebui să ne gîndim puțin înainte de a ne vaccina împotriva covid-19 în condițiile în care:
1. puțini oameni se îmbolnăvesc;
2. dintre cei puțini care se îmbolnăvesc, un număr infim fac o formă gravă, dar care poate fi depășită printr-un tratament adecvat (care nu implică decît încă și mai rar intubarea);
3. vaccinul nu este testat corespunzător. Campania globală de vaccinare (care reprezintă de fapt testarea propriu-zisă) este considerată de profesorul Bhakdi amăgitoare („delusional”) și nesăbuită („insane”) (https://www.goldegg-verlag.com/goldegg-verlag/wp-content/uploads/corona_unmasked_engl_leseprobe.pdf , p. 9). De altfel, profesorul Bhakdi arată că nu poate fi produs un vaccin care să ofere o protecție reală împotriva infecțiilor respiratorii (p. 10).
4. oamenii nu au mai fost vaccinați pînă în prezent cu vaccinuri care recombină gene virale sub forma ADN sau mARN, așa că nu poate fi anticipat efectul lor pozitiv sau negativ;
5. la nici un alt vaccin nu s-a înregistrat o varietate de efecte secundare grave precum la aceste vaccinuri anti-covid (p. 12);
6. nanoparticulele în care sunt împachetate genele virusului pot interacționa negativ cu celulele sanguine și cu sistemul de coagulare (p. 13-14);
7. nu numai că vaccinul nu protejează împotriva infectării, ba chiar vaccinații sunt mai vulnerabili în cazul unei infectări din cauza limfocitelor însărcinate cu neutralizarea virusului și care, stimulate de vaccin, atacă celulele propriului organism (p. 18-19).
Dacă Sucharit Bhakdi are dreptate, atunci înseamnă
că epidemia de coronavirus nu a fost decît un pretext pentru întemeierea unei
noi forme de totalitarism. Întrucît din 5 mai 2021 toți elevii vor participa la
cursuri la clasă, aș vrea să mai adaug ceva în acest context. Deși începerea
școlii în formă fizică este un lucru bun, autoritățile îl transformă într-un
lucru rău, pentru că-l subordonează obiectivelor legate de covid, testare și
vaccinare. Educația, la fel ca tot restul activităților socio-economice, este în
prezent subordonată sănătății publice și este controlată în primul rînd de
politicile sanitare.Practic, elevii sunt aduși în clase pentru ca autoritățile să vad ce se întîmplă, ce efecte ar putea avea acest lucru. Mă tem că autoritățile speră tot ce este mai rău.
Cu numărul de îmbolnăviri în scădere, autoritățile nu mai pot insista asupra vaccinării obligatorii. Se pare că există o îngrijorare reală ca pandemia să se termine înainte de administrarea pe scară largă a vaccinurilor, de unde și reluarea în buclă la posturile de televiziune a situației din India. Este foarte posibil atunci ca măsura participării fizice la ore a elevilor să urmărească de fapt mai degrabă decît asigurarea unor condiții optime de învățat, o relansare a amenințării îmbolnăvirii, prin creșterea inevitabilă a numărului de îmbolnăviri care va duce astfel la decretarea (urmărită de la bun început) obligativității vaccinării, inclusiv a copiilor. Sub pretextul testării elevilor, este posibil chiar să le fie administrat vaccinul sub formă de spray nazal (variantă produsă și anunțată de Universitatea din Helsinki încă din luna martie: https://www.europeanpharmaceuticalreview.com/news/146970/new-finnish-company-to-develop-a-nasal-spray-vaccine-for-covid-19/ precum și Oxford http://www.pmlive.com/pharma_news/oxford_university_to_investigate_nasal_spray_delivery_of_az-partnered_covid-19_vaccine_1366021).
În definitiv, în condițiile în care vorbim despre un vaccin experimental, care mai este diferența dintre testare și vaccinare?