Miza educației sexuale nu este să-i învețe pe elevi cum să facă sex în condiții de siguranță. Deși îi învață să evite sarcina și să privească sarcina ca pe ceva rău, ca pe un accident care putea fi evitat și ale cărui efecte negative – sarcina propriu-zisă – pot fi pînă la urmă anulate prin avort, nici aceasta nu reprezintă obiectivul principal al educației sexuale. Miza educației sexuale nu este să-i facă pe copii dependenți de sex, nu este să-i facă pe copii să perceapă pornografia ca pe un lucru bun, nu este să facă din homosexualitate un lucru normal, chiar dacă o mare parte din mesajul educației sexuale este concentrat asupra acestor aspecte. Toate acestea sunt însă doar mijloacele educației sexuale, iar opoziția conservatoare contribuie la accelerarea introducerii educației sexuale în măsura în care își limitează obiecțiile la aceste mijloace ale educației sexuale, ignorîndu-i scopul (și eu am crezut o vreme că prin educația sexuală se urmărește reducerea tuturor dimensiunilor vieții umane la sex; am corectat această impresie în http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/05/educatia-pedofila.html).
Prin toate aceste „principii” menționate mai sus, educația sexuală urmărește să-i facă pe copii ca în numele „eliberării” să se desprindă, prin sex, de genul lor biologic care, întrucît este un dat natural, reprezintă în sine o formă violentă de discriminare. Prin educația sexuală se urmărește epuizarea semnificației genului biologic și compromiterea vocației bărbatului de soț și tată și a femeii de soție și mamă printr-o activitate sexuală desprinsă de funcția ei reproductivă naturală.
Miza educației sexuale nu este să-i elibereze pe copii de familie: prin educația sexuală, copiii, tinerii sunt eliberați de familie pentru a fi eliberați de ei înșiși.