Așa cum pierderea unui organ de simț determină o sporire a sensibilității perceptive a organelor rămase, tot astfel suspendarea libertății în condițiile unui regim totalitar dezvoltă nu doar atenția populației față de mesajele subversive, ci și un tip special de intuiție care transformă fiecare individ într-un potențial disident capabil să-și dezvolte o capacitate nebănuită pînă atunci de înțelegere și presimțire a amenințărilor ascunse în declarațiile aparent neutre sau chiar liniștitoare ale autorităților ostile realității. Din acest punct de vedere, nu sunt convins că „psihologia omului lipsit de libertate e cu mult inferioară psihologiei omului liber” după cum afirmă Sorina Sorescu („Scris-cititul printre rânduri, între mitizare şi demitizare. Studiu de caz: romanele lui Augustin Buzura” în Condiția scriitorului/intelectualului disident în România comunistă, coord. Daniela Micu, Petrişor Militaru, Editura Aius, Craiova, 2012, p. 139-156, afirmația citată la p. 144, http://aius.ro/files/disidenta.pdf). Discernămîntul, spiritul critic, neîncrederea în sloganurile autorităților, calități manifestate de societatea românească în timpul comunismului, aproape că au dispărut din înzestrările noastre intelectuale din epoca postcomunistă și în special după victoria politică a forțelor progresiste, amplitudinea reflexivității clasei de mijloc fiind atinsă odată cu sloganul „m…e PSD”.
Dar oricum ar sta lucrurile în privința raportului dintre omul liber și omul neliber, situația actuală a individului este în afara acestui raport. În general, individul de astăzi are impresia falsă că se bucură de libertate, fără să știe sau, mai grav, preferînd să ignore faptul evident că limitele libertății sale sunt determinate de arbitrariul deciziilor unui regim care condiționează libertatea (libertatea de deplasare, dreptul la muncă, la educație, la sănătate, la liberă exprimare, la asociere, libertatea de gîndire, de conștiință și de religie, libertatea individului de a-și manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular) de conformitatea cu ideologia totalitarismului medical. Acest tip uman, satisfăcut de o falsă libertate (de vreme ce este obținută condiționat cu prețul unei clauze care nu a existat inițial în contractul social și care a fost impusă unilateral și prin forță de autoritatea politică) este mijlocul principal, deopotrivă armă și instrument, folosit de regimul politic actual pentru impunerea politicilor sale. Docilitatea și orbirea voluntară față de măsurile guvernamentale abuzive îl aduc pe individul pseudo-liber pe de o parte în incapacitatea de a recunoaște amenințările din declarațiile și promisiunile autorităților și, totodată, îl împiedică să recunoască nu doar eventualele mesaje codificate salvatoare, ci pînă și mesajele clare, raționale și de bun simț care l-ar putea salva (am întîlnit un astfel de mesaj remarcabil în interviul cu dl Virgiliu Gheorghe la https://www.familiaortodoxa.ro/2021/02/14/vaccinul-anti-covid-%E2%80%92-o-abordare-lucida-i/).
Această situație face ca tocmai cei care explică neîncrederea justificată față de serul anticovid ca pe o manipulare să fie cei mai manipulați dintre noi. Faptul că și-au ales manipularea în mod liber și au argumente pentru ea, nu îi asigură teoriei legitimitate. După cum observa pe bună dreptate recent cineva, nătărăul nu este neapărat cel care acționează fără motive și fără justificări. Nătărăul are întotdeauna un motiv al lui, o anumită înțelegere a realității – numai că această înțelegere este paralelă cu realitatea. [1] Nu este o întîmplare că reținerile față de serurile anticovid sunt exprimate în special printre cei care sunt de partea realității (adică cei care condamnă avortul și susțin familia naturală precum și principii și comportamente morale), în timp ce susținătorii campaniei de vaccinare anticovid sunt fie indiferenți în legătură cu problema avortului și a „căsătoriei” cuplurilor LGBT, fie susțin avortul și „căsătoria” LGBT în numele unei libertăți desprinsă de adevăr. Procedînd astfel, ei urmăresc eliminarea publică a noțiunilor de sens, de scop și de adevăr proprii funcționării oricărei minți sănătoase.
Prin urmare, atenția populației față de mesajele salvatoare precum și intuiția politică care ne permite să descoperim și anticipăm amenințările posibile pot fi cultivate doar în măsura în care cetățenii sunt conștienți de dispariția libertății, indiferent că aceasta este suprimată brutal sau condiționată prin diverse forme de presiune socială prin care indivizii sunt șantajați cu excluderea socială și chiar eliminarea fizică dacă nu se supun condițiilor noului contract social. Dacă receptivitatea noastră s-a rafinat pe parcursul comunismului, ea s-a diminuat vizibil în special în ultimii douăzeci de ani, astfel încît cei care nu și-au pierdut exercițiul citirii printre rînduri ar trebui să încerce să interpreteze public, cu voce tare, acele mesaje care ascund amenințări iminente. Pentru că decodificarea fiecărui astfel de mesaj dezvăluie, mai mult decît o nouă formă de agresiune, starea noastră de nelibertate.
Astfel, atunci cînd ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a declarat recent în cadrul unui interviu că nu crede „că se va ajunge la obligativitatea vaccinării”, dar că ministerul a pregătit formulare în care li se cere părinților acordul pentru vaccinarea copiilor [2] declarația poate fi văzută ca un mod prin care suntem de fapt pregătiți pentru obligativitatea vaccinării; nu este curios că de fiecare dată, în urma „consultării” părinților în legătură cu măsurile guvernamentale, suntem informați că majoritatea celor chestionați răspunde întotdeauna conform așteptărilor, adică în acord cu măsurile respective, chiar dacă nici unul dintre părinții chestionați pe care-i cunoaștem nu a răspuns afirmativ? Faptul că formularul nu este obligatoriu [3] poate să însemne că răspunsul nici nu contează. Poate că „riscul ca foarte mulți părinți să răspundă cu nu” a fost înlăturat deja. Pentru binele copiilor și pentru siguranța generală în școală: „Riscul este să răspundă foarte mulți părinți cu nu, dar atunci măcar știm și noi că, în cea mai mare parte, nu suntem de acord cu vaccinarea, dar în același timp vrem ca școlile să fie un mediu sigur.” (https://www.edupedu.ro/cimpeanu-nu-exista-sanctiuni-pentru-parintii-care-nu-raspund-la-formularele-care-vor-fi-distribuite-din-13-septembrie-ce-intrebari-va-contine-formularul-de-vaccinare-pentru-copii/).
Devin școlile un mediu sigur prin vaccinarea anticovid a copiilor? De ce este prelungită amenințarea virusului asupra copiilor, a căror imunitate la virus a fost verificată și confirmată deja și de ce este identificat coronavirusul ca singura amenințare la care sunt expuși copiii în școala românească? Dimpotrivă, mi se pare obligatoriu și chiar un test de responsabilitate ca orice părinte să fie îngrijorat de siguranța copiilor săi în școală în măsura în care școala a devenit:
- un instrument de ideologizare LGBT (https://romanortodox.info/29559-2/),
- un partener al organizațiilor care promovează noua revoluție culturală (care încurajează printre altele indivizii să-și ignore genul biologic și să-și aleagă genul opus sau absența oricărui gen, să avorteze, să-și renege cultura și identitatea națională)
- și în condițiile în care școala este supusă necondiționat și anticipat unui regim politic dedicat noii normalități, după cum se vede din promptitudinea cu care școala aplică în relația cu părinții și elevii deciziile arbitrare ale centrului (de pildă, condiționarea vaccinării, care în mediul rural a făcut ca profesorii, învățătorii și educatoarele să se vaccineze acolo unde primarilor li s-a cerut acest lucru pe linie de partid).
NOTE:
[1] „Many of those of normal intelligence have a misconception about stupidity. They believe that somehow the stupid are aware of generally accepted logic and the rational methods of getting things done, and ignore or overlook them for some reason. But that’s not it. The fact is that the stupid have their own personal systems of “logic” and “rationality” that appear perfectly workable and acceptable to them, systems that they follow religiously in the much the same way that you might follow an instruction sheet for putting together, say, a piece of furniture. The stupid have a worldview. The problem is that it’s at right angles (sometimes Riemannian right angles) to the actual universe as it exists.” https://www.americanthinker.com/articles/2021/09/yes_the_left_is_that_stupid.html
[2] „Le vom trimite părinților un formular la care să răspundă dacă copilul este vaccinat sau nu, iar în cazul în care copilul nu este vaccinat, dacă își dă acordul pentru vaccinare. Din 13 septembrie, părinții for primi aceste formulare. Eu rămân un susținător al vaccinării, dar vaccinarea este voluntară. Nu cred că se va ajunge la obligativitatea vaccinării.” https://alephnews.ro/educatie/sorin-cimpeanu-ministrul-educatiei-scoala-trebuie-sa-se-deschida-prima-si-sa-se-inchida-ultima-scolile-se-deschid-toate-cu-prezenta-fizica/
[3] „Nu există sancțiuni pentru părinții care nu răspund, dar îmi place să cred că vor fi foarte puțini aceia care nu vor răspunde. Repet, e dreptul lor să decidă cu da sau cu nu, dar să știm și noi care este dorința de vaccinare. Pentru acei părinți care vor decide că sunt de acord cu vaccinarea, să putem organiza echipe mobile în acele școli. Pe de altă parte, vă mai spun încă ceva… am așa un puseu de sinceritate… să vedem și noi cum stăm ca să ne eliminăm orice iluzie.” https://www.edupedu.ro/cimpeanu-nu-exista-sanctiuni-pentru-parintii-care-nu-raspund-la-formularele-care-vor-fi-distribuite-din-13-septembrie-ce-intrebari-va-contine-formularul-de-vaccinare-pentru-copii/