Într-un articol unde sunt descrise în mod plastic dezordinea, stîngăcia și nesiguranța mulțimii care se (mai) adună la protestele împotriva măsurilor neconstituționale și inumane luate de autoritățile din România sub șantajul UE, este afirmată încrederea că apariția unui „nou lider, inteligent, charismatic și bun vorbitor, capabil să magnetizeze masele” ar putea face din organizarea protestelor mai mult decît un simplu episod zoologic în care leii atacă și înfulecă nestingheriți antilopele (https://www.activenews.ro/opinii/La-protest-ca-la-Teleenciclopedia-171572)
După cum este descris liderul în articolul respectiv, mi se pare că orice agent de vînzări se califică. De fapt, balconul, scena, catedra, altarul sunt pline de cei care se folosesc de papagal, charismă și inteligență pentru a vinde „România valorilor creștine”, „România strămoșească”, „România tradițională”, „România – Grădina Maicii Domnului” etc. Dacă liderul este orice șmecher bun la vrăjeală, atunci e de preferat chiar să nu avem unul (în realitate, antilopele au lider, iar unele specii, precum antilopele sable, înfruntă leii, reușind chiar să-i ucidă).
Bineînțeles, cu sau fără lider, antilopele vor rămîne antilope și vor continua să fie halite de lei. Nu pentru că leii au un lider, ci pentru că sunt prădători și carnivori. So it goes.
Problema este că, în cazul nostru, antilopele nu vor doar un lider capabil să magnetizeze turma. Antilopele vor ca liderul să fie un leu. Totuși, mă gîndesc că dacă antilopele le-ar întreba pe oi, ar afla că aceasta nu este neapărat o idee bună. Din experiența lor din ultimii treizeci de ani, oile s-au convins că lupii sunt excelenți manageri și că realizează profit chiar dacă turma se împuținează. Și tocmai de aceea lupilor nu le pasă dacă vreuna dintre oi se pierde sau dacă turma este atacată de alți lupi. Ca orice lider inteligent și charismatic, lupii sunt și foarte buni negociatori și vor face chiar și dintr-un eventual atac, de pildă din neomarxism, un avantaj.
Văzînd privirea compătimitoare din ochii antilopelor, oile le-ar putea spune: „De fapt, noi avem un lider. Îi spunem Păstorul cel Bun. El ne-a trimis ca niște oi în mijlocul lupilor, așa că situația dureroasă în care ne aflăm este cumva normală. Lupii cred că El nu se mai întoarce, dar noi credem altfel. Noi pe El îl așteptăm, aici, în mijlocul lupilor.”