Pe 8 martie 2021, Societatea Ortodoxă Teologică din America (Orthodox Theological Society in America, abreviat OTSA) a făcut publică o declarație cu privire la vaccinurile anticovid („Covid-19 vaccines: How they are made and how they work to prime the immune system to fight SARS-CoV2” https://www.otsamerica.net/wp-content/uploads/2021/03/Covid19-VaccineTech.pdf)
Argumentarea etică întrebuințată de OTSA în această declarație este considerată de părintele Alexander Webster „detestabilă pentru orice creștin ortodox informat și onest” (https://www.monomakhos.com/on-covid-vaccines-and-the-church/). Voi reda în cele ce urmează cea mai mare parte din textul părintelui Webster (pentru cei interesați, cîteva repere biografice și profesionale pot fi găsite la https://hts.edu/fralexanderwebster), o intervenție cu atît mai urgentă pentru miza etică a vaccinurilor care au întrebuințat linii celulare de la prunci avortați, cu cît pînă la ora actuală Patriarhia Română continuă să le ceară credincioșilor să asculte de experți, fără a aborda în nici un fel dimensiunea etică a acestor vaccinuri în ciuda faptului că în cadrul Patriarhiei există o Comisie de bioetică. (G. F.)
Părintele Alexander F. C. Webster: Pericolul moral al administrării majorității vaccinurilor antiCOVID-19
I
Declarația OTSA declară cu îndrăzneală: „Majoritatea liderilor Bisericii au fost de acord că numeroasele vieți salvate prin vaccinare sunt un factor important în a permite utilizarea acestor vaccinuri”. Totuși, acesta oferă link-uri doar către două documente romano-catolice și un videoclip Zoom al summitului „Halki IV” sponsorizat de Patriarhia de la Constantinopol în ianuarie 2021. Pentru acesta din urmă, documentul OTSA afirmă timid: „Metropolitul Nathanael abordează această întrebare.” Cu toate acestea, episcopul grec-ortodox din Chicago abia „atinge” chestiunea și pare ezitant și nesigur de propria sa poziție.
De cealaltă parte a întrebării – și da, sunt în joc două viziuni morale distincte și contradictorii în Biserica Ortodoxă din întreaga lume – sunt patru documente fără echivoc produse de ierarhii ortodocși de pe tot globul (aldine adăugate).
În primul rînd, capitolul 12, secțiunea 7, din Bazele Concepției sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse (2000 d.Hr.), un compendiu de încredere, în cea mai mare parte, de analize morale ale unei multitudini de probleme aprobate de Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Patriarhia Moscovei, include această poziție fără echivoc (aldine în original):
„Biserica consideră că este cu siguranță inadmisibil să se folosească metodele așa-numitei terapii fetale în care fătul uman în diferite stadii ale dezvoltării sale este avortat și folosit în încercările de a trata diverse boli și de a „întineri” un organism. Denunțînd avortul ca fiind un păcat cardinal, Biserica nu poate găsi nici o justificare pentru acesta, chiar dacă cineva ar putea beneficia de distrugerea unei vieți umane concepute. Contribuind inevitabil la răspîndirea și comercializarea din ce în ce mai largă a avortului, această practică (chiar dacă eficiența ei încă ipotetică ar putea fi dovedită științific) prezintă un exemplu de imoralitate flagrantă și este criminală.” [Sursa: http://orthodoxeurope.org/page/3/14.aspx]
În al doilea rînd, un comunicat de presă despre „Clonarea celulelor embrionare” de către Sfîntul Sinod al Bisericii Greciei din 17 august 2000, a inclus această denunțare sonoră a clonării umane ca urmare a clonării experimentale cu succes a unei oi în Regatul Unit. numită „Dolly” (aldine adăugate):
„Decizia recentă a guvernului britanic de a permite experimentarea pe celule embrionare umane derivate din clonarea de tip Dolly a declanșat o dispută politică și medicală intensă, care redeschide și necesitatea de a sublinia că criteriul etic este incomparabil mai ridicat decît orice realizare științifică. . . .
De aceea:
„a) Biserica noastră își exprimă opoziția explicită față de efectuarea de experimente pe celulele embrionare umane. Ceea ce este numit implică astfel distrugerea nu a celulelor embrionare, ci a embrionilor umani.
„b) Poziția pe care persoana umană începe să o dezvolte din a 14-a zi după concepție oferă un alibi oamenilor de știință britanici, dar acesta, avînd o derivație scolastică și nu o bază științifică, constă în credință subiectivă și opinie arbitrară. Biserica și conștiința creștină acceptă ființa umană ca persoană [πρόσωπο] cu o perspectivă eternă și atemporală din momentul concepției.
„c) Diferențierile [diferențele/discriminarea] între oameni sunt în continuă creștere. Totul indică faptul că cursul societăților noastre este cu atît mai „eugenic” și mai rasist. O încercare, totuși, de a îmbunătăți viața nu poate trece prin distrugerea a milioane de ființe umane de vîrstă embrionară [fetală]. . . .”
[Sursa: https://www.bioethics.org.gr/03_c.html#6]
În al treilea rînd, o secțiune despre „Transplantul de organe” de pe site-ul oficial al Patriarhiei Romîne enumeră aceste „principii” obligatorii, printre altele, pentru utilizarea corectă și morală a organelor și țesuturilor umane, care indică, în mod colectiv, o respingere a recoltării de celulele bebelușilor avortate în orice scop fără consimțămîntul victimei constituită de copilului prenăscut– o imposibilitate evidentă:
„Deoarece extracția de organe implică acordul donatorului, extragerea țesuturilor dintr-un embrion este de neconceput, avînd în vedere faptul că, deși este în viață, acesta nu își poate da acordul.”
„Nu este admis să provoace mutilări sau moarte prin extracția de organe, chiar și pentru a salva viața unei alte persoane.”
„Biserica nu poate fi de acord cu transplantul de țesuturi embrioide care implică riscul de a afecta buna sănătate a fătului și nici cu folosirea transplantului de organe ale nou-născuților acefali sau hidrocefali”.
[Sursa: http://patriarhia.ro/transplant-of-organs-6021-en.html]
În al patrulea rînd, mai recent, pe 21 august 2020, într-o scrisoare publică comună către Scott Morrison, prim-ministrul Australiei, arhiepiscopul anglican Glen Davies de Sydney, arhiepiscopul romano-catolic Anthony Fisher de Sydney și arhiepiscopul Makarios (Griniezakis), primatul Greciei din cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Australiei au respins, din motive morale, orice vaccin derivat din „linii de celule fetale” – adică de la bebeluși prematuri avortați (20 august 2020). Iată punctele cheie ale apărării acelor oameni de credință care vor respinge anumite vaccinuri COVID-19 din motive morale:
„Unii nu vor avea nicio problemă etică cu utilizarea țesutului de la fetuși avortați în mod electiv în scopuri medicale. Alții pot considera utilizarea unei linii celulare derivate dintr-un avort efectuat în anii 1970 ca fiind acum suficient de îndepărtată din avortul în sine pentru a fi scuzată. Dar alții vor trage din nou o linie dreaptă de la sfîrșitul vieții umane prin avort prin cultivarea liniei celulare pînă la utilizarea pentru fabricarea acestui vaccin; chiar dacă celulele au fost propagate de ani de zile într-un laborator departe de avort, acea linie de legătură rămîne. Ei vor fi preocupați să nu beneficieze în niciun fel de moartea fetiței ale cărei celule au fost prelevate și cultivate, nici să trivializeze acea moarte și să nu încurajeze industria țesuturilor fetale.
„Deși acceptăm că vaccinul propus poate fi suficient de îndepărtat de avortul care a prilejuit derivarea liniei celulare, vă semnalăm că orice vaccin COVID-19 cultivat pe o linie celulară fetală va ridica probleme serioase de conștiință pentru un proporție din populația noastră. Cei tulburați de acest lucru pot fie să accepte presiunea socială și politică de a folosi vaccinul, fie să se opună în mod conștiincios utilizării de către ei înșiși și persoanele aflate în întreținerea acestora; dacă acestea din urmă, vor suferi diverse dezavantaje (de exemplu, refuzul accesului la îngrijirea copiilor, îngrijirea vîrstnicilor sau angajarea) . . .”
Cei trei arhiepiscopi au remarcat apoi că „alte teste de vaccin . . . nu implică utilizarea de linii de celule fetale compromise din punct de vedere moral” și solicită asigurarea guvernului lor australian că acesta din urmă nu va obliga acei cetățeni care au obiecții „de conștiință sau morale” să ia orice vaccin legat de liniile de celule fetale și „se va asigura că un vaccin alternativ necontroversat din punct de vedere etic să fie disponibil în Australia dacă se realizează.” [Textul complet disponibil la https://www.9news.com.au/national/coronavirus-vaccine-archbishops-raise-ethical-concerns-over-foetal-cell-lines/bd212356-abef-44b7-853a-130b2ac648b2]
II
În contrast puternic cu toate cele de mai sus este recenta declarație OTSA. Iată cele trei secțiuni cele mai pertinente ale acelui document cu comentariile și respingerile mele interliniare. (Toate cuvintele cu caractere aldine sunt adăugate pentru a sublinia; comentariile mele sunt în cursive între paranteze. Dezvăluire completă: Am demisionat ca membru al OTSA după un „vot” de grup în 1998 în favoarea Declarației de la Alep care solicita un „Paști comun” pentru toți creștinii pînă în 2001 d.Hr. care au ignorat perioada post-Paști în tradiția ortodoxă.)
1. S-au bazat vaccinurile ARNm pe celule fetale la un moment dat? Răspuns: Vaccinurile Pfizer și ARNm (precum și vaccinurile Novavax și Inovio neaprobate) nu au fost fabricate din celule fetale care provin de la fetuși avortați. Vaccinurile au fost testate în cultură împotriva celulelor fetale pentru a se asigura că nu vor dăuna fătului [NOTĂ: în cel mai bun caz, o afirmație falsă, deoarece daunele aduse „fătului” au avut loc deja cu zeci de ani în urmă, cînd celulele retiniene au fost recoltate pentru dezvoltarea unor astfel de vaccinuri. vaccinurile și, în plus, procesul de dezvoltare și producție s-a bazat, de fapt, pe astfel de celule pentru „testare.”] precum și pentru a se asigura că tehnologia funcționează într-o celulă umană [NOTĂ: De aici „necesitatea” de a utiliza celule derivate în cele din urmă de la un copil prenăscut avortat]. Aceste teste au fost efectuate cu celule derivate din anii 1960 și 1970 [Date inexacte: pentru HEK-293, o linie celulară de rinichi care a fost izolată de la un copil prematur avortat în 1973 dintr-un avort electiv intenționat și pentru PER.C6, o celulă retiniană, linie – adică din ochiul copilului prenăscut – care a fost izolată de la un copil prenăscut avortat în 1985] din așa-numitele avorturi terapeutice. [NOTĂ: O utilizare perfidă a cuvîntului „terapeutic”, care presupune un fel de situație medicală: avorturile specifice au fost planificate și elective, iar copiii prenăscuți avortați erau suficient de mari în pîntec pentru a permite „recoltarea” organelor precum ficatul sau ochii lor. A se vedea: https://www.lifesitenews.com/blogs/the-unborn-babies-used-for-vaccine-development-were-alive-at-tissue-extraction.] De atunci, nu au mai fost sacrificați fetuși noi pentru niciun fel teste de vaccin [NOTĂ: Un punct valid, dar irelevant pentru sacrificiul celor doi bebeluși avortați care au furnizat liniile celulare originale KEK-293 si PER.C6.]. Spre deosebire de vaccinurile ARNm, multe dintre celelalte vaccinuri Covid-19 (de exemplu, AstraZeneca și Johnson & Johnson) sunt cultivate folosind aceeași linie celulară fetală. A „crește” vaccinul în celulele fetale este un termen pe care oamenii de știință îl folosesc, deoarece toți virusurile sunt dependenți de celule pentru „creștere”, ceea ce pentru un virus înseamnă a se replica și, prin urmare, producția de vaccinuri virale va necesita celule pentru producție. [NOTĂ: Indiferent dacă un vaccin a fost cultivat, derivat din sau testat cu un rinichi fetal sau o celulă retiniană este o distincție fără o diferență morală: procesul este încă conectat în cele din urmă la un act odios de avort.] Majoritatea vaccinurilor nu „cresc”. bine în celulele adulte și, prin urmare, necesită utilizarea celulelor fetale. [NOTĂ: Expediența nu este o justificare morală!] Important, vaccinurile ARNm sunt sintetizate fără celule. Sinteza vaccinurilor și producția de vaccinuri sunt două etape separate în procesul de fabricare a vaccinurilor. Unele vaccinuri (de exemplu, rubeola, varicela) utilizate în Statele Unite provin și din viruși cultivați în celule fetale avortate (din nou, din acele celule din anii 1960 și 1970). Guvernul Statelor Unite a interzis generarea de celule noi sau sacrificarea oricăror embrioni în scopul investigației. Cu toate acestea, se recunoaște că unele vaccinuri nu ar fi posibile fără creșterea vaccinurilor virale în aceste celule fetale. [NOTĂ: De aici argumentul moral împotriva acelor vaccinuri.]
2. Sunt vaccinurile lipsite de etică din cauza utilizării celulelor fetale avortate? Răspuns: Mai mulți factori semnificativi duc la concluzia că vaccinurile prezintă cea mai bună opțiune etică de promovare a sănătății și a vieții, în ciuda legăturii lor cu utilizarea celulelor fetale avortate. Acești factori sunt: (1) Celulele fetale utilizate astăzi sunt derivate din două sau trei avorturi terapeutice efectuate cu cîteva decenii în urmă. Avorturile NU au fost în scopul dezvoltării vaccinurilor, [NOTĂ: Fals! Nu există nicio dovadă a circumstanțelor precise ale avorturilor inițiale, cu excepția faptului că nu au fost avorturi spontane naturale] și toate părțile (inclusiv guvernul SUA) au convenit că niciun fetus nou nu va fi avortat sau utilizat în acest scop. [NOTĂ: Mulțumim lui Dumnezeu pentru asta, dar cele două „păcate originale” care au avut loc în anii 1970 și 1980 rămîn în vigoare și continuă să fie exploatate.] (2) Multe vaccinuri (altele decît COVID) pe care le folosim în SUA și în întreaga lume sunt făcute din aceste celule, iar alte linii celulare substitutive nu s-au dovedit a fi eficiente pentru creșterea vaccinurilor; aceasta a fost singura alternativă. (3) Majoritatea liderilor Bisericii [NOTĂ: O afirmație nefondată, gratuită: există vreo dovadă a unui astfel de „sondaj” și, dacă da, care „lideri” ai Bisericii?] au fost de acord că numeroasele vieți salvate prin vaccinare sunt un factor important în a permite utilizarea acestor vaccinuri. Deși este o realitate tristă faptul că originea acestor linii celulare provine din aceste foarte puține avorturi terapeutice, liniile celulare există deja, [NOTĂ: Un non-sequitur care trece peste relele intrinseci originale], nu vor fi folosiți fetuși noi și, ca atare, este cu mult mai preferabil [NOTĂ: Comparativ fără sens: nu este niciodată licit și nici măcar „necesar” avînd în vedere vaccinurile alternative fără pedigree de avort. Vezi secțiunea IV a acestui eseu de mai jos.] pentru a vindeca boli ca urmare a utilizării acestor linii celulare decît pentru a interzice total utilizarea acestor linii celulare. Vaccinurile nu legitimează sau promovează în niciun caz avortul; [NOTĂ: O afirmație necinstită în cel mai bun caz: exploatarea consecințelor unui avort, în special a celulelor extrase din copilul prenăscut, implică o împărțire a vinovăției pentru abominația originală și oferă aprobare tacită pentru exploatări similare în prezent] ci mai degrabă combat moartea, susțin sănătatea și permit vieții – nu morții – să prevaleze, toate acestea fiind de cea mai înaltă valoare etică. [NOTĂ: Acest argument nu reușește să abordeze problema morală crucială a profitului de pe urma avorturilor inițiale, ai căror copii prenăscuți „donatori” nu au putut să-și dea consimțămîntul la recoltarea de organe și care au fost victimele unor acte obiective, intrinsec malefice, asemănătoare cu abominații similare pe un la scară de masă, cum ar fi măcelul de ființe nevinovate în genocide, inclusiv Holocaust] Mai multe informații despre moralitatea utilizării acestor linii celulare pot fi găsite la următoarele link-uri:
(1) Patriarhia Ecumenică – „Halki Summit IV – Covid-19 and Climate Change: Living with and Learning from a Pandemic”. Mitropolitul Natanael [NOTĂ: GOA, nu OCA] abordează această întrebare: https://www.facebook.com/ecumenicalpatriarchate/videos/900946820672806/
(2) Vatican – Congregația pentru Doctrina Credinței https://www.vatican.va/roman_curia/congregations/cfaith/documents/rc_con_cfaith_doc_20201 a-21_not vaccini-anticovid_en.html
(3) Conferința Episcopilor Catolici din Statele Unite https://www.usccb.org/moral-considerations-covid-vaccines [NOTĂ: O utilizare foarte selectivă a surselor în acord cu Declarația OTSA: două tabere diferite pot juca această carte! Vezi cele patru documente episcopale ortodoxe de la începutul acestui articol, care le depășesc clar pe cele trei citate de OTSA.]
3. Unele vaccinuri noi COVID (cum ar fi Johnson și Johnson) sunt cultivate în celulele fetale. Sunt aceste vaccinuri în special lipsite de etică și ar trebui să le evităm? Răspuns: Nu. Deși utilizarea a „mai multe” celule fetale într-un tip de vaccin decît în altul (de exemplu, prin creșterea vaccinului în celule, spre deosebire de simpla testare a acestora folosind linia celulară) pare să sugereze că au avut loc mai multe decese fetale sau că au fost implicați mai mulți fetuși, acest lucru NU este exact. [NOTĂ: Un argument prin deviere: nimeni pe care îl cunosc nu face această afirmație]. Toate celulele utilizate sunt clone din aceleași linii celulare fetale originale și, indiferent dacă sunt utilizate cîteva celule sau multe, NU sunt implicați fetuși noi [NOTĂ: O simplă repetare a propoziției precedente care a fost deja respinsă.] Etica administrării unui singur vaccin în esență nu este diferit de cel al altuia. [NOTĂ: Falsificare nesimțită! OTSA nu menționează vaccinurile COVID-19 în curs de dezvoltare, cum ar fi CVnCoV, candidatul cureVac pentru vaccin pe bază de ARNm din Germania. Vezi secțiunea IV a acestui articol de mai jos.]
III.
Un argument mai sistematic pentru poziția OTSA în favoarea tuturor vaccinurilor COVID-19 disponibile în prezent și în producție, deși unul care eșuează și testul moral, apare în cartea regretatului Tristram H. Engelhardt, Foundations of Christian Bioethics (Beverly, MA, Scrivener, 2000).
Iată secțiunea relevantă din capitolul 5 (p. 261: cu caractere aldine adăugate pentru subliniere):
„În circumstanțe care permit utilizarea țesuturilor și organelor de la persoane care mor accidental, este oportun să se utilizeze țesuturi și organe de la fetuși care mor accidental. În circumstanțe care permit utilizarea țesuturilor și organelor de la persoane care au fost ucise, este, în mod similar, permisă utilizarea țesuturilor și organelor de la fetuși care au fost avortați. . . , din „excesul” de embrioni depozitați în clinici de fertilizare in vitro sau din embrioni care au fost formați pentru a produce țesuturi și organe. Același lucru se poate spune despre cunoștințele derivate din cercetarea embrionară și fetală. În principiu, nu există nicio interdicție împotriva folosirii pentru un scop bun a ceva care a fost dobîndit prin mijloace odioase, atîta timp cît cineva nu a fost implicat în (1) folosirea acestor mijloace rele, (2) încurajarea utilizării lor, (3) evitarea condamnării lor, sau (4) provocînd tulburare prin folosirea lor. Se poate bea apă dintr-o fîntînă care a fost săpată de oameni obligați în mod nedrept să muncească.”
Problema principală în această analiză este dublă: în primul rînd, atitudinea surprinzător de sangvină, chiar brutală față de „fetușii avortați” și, în al doilea rînd, o falsă teleologie – într-adevăr, un argument consecvențial strict secular, neortodox, concentrat exclusiv pe presupusele intenții bune ale acelora care ar putea dori „să folosească țesuturi și organe” de la bebeluși prematuri avortați, cu desconsiderare totală pentru intenția intrinsec malefică care a dus la avorturi intenționate în primul rînd și la distrugerea inutilă și violentă a persoanelor umane, care este obiectul acelor avorturi.
Proclamația încrezătoare a lui Engelhardt că „nu există, în principiu, nicio piedică împotriva folosirii pentru un scop bun a ceva care a fost dobîndit prin mijloace odioase” este, prima facie, o mantră clasică consecvențială. Cele patru condiții ale sale, ca să spunem așa, pentru utilizarea licită a celulelor bebelușilor avortate spre sfîrșitul fragmentului de mai sus oferă puțină nuanță sau valoare. Primul pare să absolve pe oricine, cu excepția aborționiștilor înșiși și a colaboratorilor lor care au procurat liniile celulare dorite; cei care folosesc și beneficiază de produsul avortului sunt considerați nevinovați, chiar și atunci cînd cunosc geneza recompensei lor. Ultimele trei condiții sunt sofisme. Oricine beneficiază în mod intenționat de astfel de avorturi oferă o încurajare tacită post-factum a actului original și a actelor similare în prezent și viitor. „Condamnarea” facilă a actului rău inițial nu absolvă pe nimeni de a beneficia de acel act. Modul în care oricine folosește celulele bebelușilor avortate chiar și pentru un scop aparent bun poate evita „provocarea tulburării prin folosirea lor” este dincolo de înțelegerea mea: „tulburarea” este inerentă actului intrinsec rău și mîinile oricui exploatează acel act sunt, de asemenea, murdare. .
De asemenea, Engelhardt pare să se contrazică atunci cînd consideră „adecvată” utilizarea oricăror țesuturi și organe de la „fetuși care mor accidental” – adică avorturi spontane naturale cînd, în mod ironic, celulele fetale „necesare” pentru vaccinurile COVID-19 sunt probabil inutile din cauza intervalului de timp înainte de recoltare – și apoi extinde setul de circumstanțe posibile prin analogia lui cu „crimă”, ceea ce nu este întîmplător. Înainte ca cititorul să se poată gîndi la această analogie îndoielnică (cine dintre cei vii poate consimți cu bună conștiință la utilizarea organelor victimei crimei, dacă victima nu este deja un „donator de organe” oficial?), Engelhardt deschide cutia Pandorei cu abominații asemănătoare atunci cînd citează cu tărie „excesul” de embrioni – ca și cum orice persoană umană ar fi „exces” pe acest pămînt – și, mai șocant, embrioni umani generați precis și exclusiv în scopuri științifice/medicale, cum ar fi producția utilitară de „țesuturi și organe”.
IV.
Datorită providenței Dumnezeului Sfîntă Treime, creștinii ortodocși onești nu se confruntă cu o decizie cu sumă zero între niciunul sau toate vaccinurile COVID-19, pe de o parte, și, pe de altă parte, niciun vaccin împotriva COVID-19. Mai multe vaccinuri aflate în curs de dezvoltare nu au nicio legătură cu copiii avortați („liniile de celule fetale”). Site-ul web al Institutului Charlotte Lozier oferă un link (actualizat recent la 3 martie 2021) către o diagramă difuzată pe scară largă cu care vaccinuri folosesc și care nu utilizează astfel de linii celulare și în ce măsură: https://lozierinstitute.org/update-covid-19-vaccine-candidates-and-abortion-derived-cell-lines/ Vaccinurile aflate în dezvoltare, marcate exclusiv cu pătrate verzi, sunt alternative morale potențial bune la acele vaccinuri inacceptabile pe care OTSA și alți ortodocși le-au binecuvîntat.
V.
Pentru a rezuma pledoaria mea morală împotriva tuturor vaccinurilor COVID-19 disponibile în prezent și majoritatea încă în producție, ofer următoarele reflecții în calitate de teolog moral ortodox - nici mai mult, nici mai puțin.
Trebuie să respingem, din motive morale, toate vaccinurile COVID-19 care au vreo legătură cu celulele bebelușilor prenăscuți avortați (în special acei bebeluși care au fost „ținuți în viață” suficient de mult pentru ca oamenii de știință să extragă rinichii sau retinele din care au derivat „materialul” dorit). Timpul și distanța sunt irelevante pentru a profita de astfel de abominații din orice motiv, chiar și pentru a salva vieți în prezent sau viitor. Conform teologiei morale ortodoxe tradiționale (spre deosebire de variațiile revizioniste atît de comune astăzi), anumite acțiuni („mijloace” pentru „scopuri”) sunt obiectiv, intrinsec malefice în orice „împrejurări” – mai ales, avortul, violul, incestul, abuzul asupra copiilor, tortura fizică și țintirea deliberată a necombatanților în război.
Altfel, cădem într-o ispită utilitaristă sau, mai rău, într-o ispită consecvențialistă care justifică orice lucru oricît de respingător și abominabil pentru „binele mai mare” pe care cineva îl poate avea ca intenție. Noul Testament, consensus patrum și propriile noastre conștiințe informate de ortodocși, toate mărturisesc maxima morală incontestabilă că nu putem face rău pentru a obține bine. Nu există niciun „rău mai mic” care să fie tolerabil pentru a realiza, în mod aparent, un „bine mai mare”. Dacă mijloacele sau acțiunea chiar și pentru un scop bun este intrinsec rea, întreaga decizie trebuie considerată imorală și inacceptabilă în toate circumstanțele. Un proces de deliberare cu privire la „răul mai mic” deghizat în limbajul „binelui mai mare” este sofistic, este o înșelare (prelest , vezi la https://en.wikipedia.org/wiki/Prelest) și reprezintă răul moral pur.
Merită sănătatea noastră trupească, inclusiv probabilitatea imunizării prin vaccinare împotriva unei pandemii, care, în ciuda numărului de decese – fiecare tragică și inutilă – este doar una dintre multele alte pandemii, unele mai mortale din istoria omenirii, merită să compromită o conștiință morală informată prin beneficiul de orice fel oferit de urîciunea avorturilor?
În cele din urmă, credința și speranța noastră neîntreruptă în Dumnezeu Sfînta Treime și în viața din lumea viitoare ne vor susține în această încercare biologică prezentă. Avem nevoie de ele, cît și de curaj, pentru a evita soluțiile medicale tentante, dar imorale, la virusul COVID-19, în așteptarea unei alternative cu adevărat morale.
Domnul nostru să ne dea putere să facem asta.
(Archpriest Alexander F. C. Webster, PhD, „The Moral Peril of Taking Most COVID-19 Vaccines”. Traducere de Gheorghe Fedorovici de la adresa https://www.monomakhos.com/on-covid-vaccines-and-the-church/)