Înregistrate în septembrie-octombrie 1990 și lansate inițial pe casetă audio și din 2001 pe CD, cele 24 de cîntece populare rusești interpretate de Svetlana de Loutchek acompaniată la instrumente tradiționale rusești (balalaică, chitară și acordeon, precum și de vocea lui Nicolas Kedroff în cîteva melodii, vezi mai multe date tehnice la https://www.discogs.com/release/11410953-Svetlana-Chansons-Russes și la https://bibliotheques.avignon.fr/in/faces/details.xhtml?id=p%3A%3Ausmarcdef_0000469008) mi-au fost un însoțitor constant de cînd le-am ascultat prima dată, cu douăzeci de ani în urmă. M-am bucurat să le găsesc integral pe youtube la https://www.youtube.com/watch?v=Kiq9CQjUlOY&list=OLAK5uy_nK-mdnbwy7WxTE9L-AHPcF1fs_saC0U_M unde apar în ordinea de pe CD.
Fiecare cîntec este o bijuterie în sine. Am renunțat de mult să văd care dintre cîntece îmi place mai mult. Distribui însă totuși aici unul dintre cîntece pentru că se leagă de amenințarea războiului din prezent. Cîntecul se numește „Privighetori, nu-i treziți pe soldați”) („Solov’i ne trevozh’te soldat”, https://www.youtube.com/watch?v=rA7vpLX6v2Q&list=OLAK5uy_nK-mdnbwy7WxTE9L-AHPcF1fs_saC0U_M&index=14). Privighetorile cîntă pentru că primăvara a ajuns chiar și pe linia frontului. Sunt nebune? Ele nu știu că este război, că putem face abstracție de primăvară, dar nu și de război?
Cîntecul ne spune ce se-ntîmplă cînd nu mai auzim privighetorile: oamenii înnebunesc, așteptînd, dorindu-și să vadă începerea războiului, incapabili să mai vadă venirea primăverii.