Recomandarea cărții Practica exorcizării în Biserica Ortodoxă. Aspecte liturgice, canonice şi pastorale vine mai puțin din cuprinsul cărții (care probabil că vorbește de la sine de vreme ce Pr. Constantin Necula a considerat necesar să-l redea integral, cu punct, subpunct, anexă și intertitlu de paragraf), cît mai ales din titlul prezentării: „O carte pentru vindecarea de confuzii” (https://doxologia.ro/o-carte-pentru-vindecarea-de-confuzii). Venită de la părintele Necula, o astfel de recomandare ar trebui să ne facă să scuipăm în sîn și să zicem „piei, drace!”
Deși are doctoratul în teologie ortodoxă, PS Nichifor Botoșăneanul pare că a rămas format tot de spiritul ingineresc, care de la specializarea în „Mașini Termice”, finalizată prin teza de licență „Proiectarea motorului cu ardere internă MAN, 6 cilindri în linie” (https://mmb.ro/ps-nichifor-botosaneanul-episcop-vicar-al-arhiepiscopiei-iasilor) s-a rafinat prin studierea în doi timpi a exorcizării din practica BOR. Astfel, cel puțin din conferința susținută la Biserica Talpalari din Iași, este dificil să scapi impresiei că PS Nichifor se raportează la om ca un inginer: „Ca să vorbim, fiziologic, trebuie să mișcăm mandibula și limba. Ea era ca într-o stare de transă, cu gura larg deschisă și prin ea vorbea demonul” (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/un-episcop-iesean-cu-doctorat-in-exorcizare-despre-oameni-posedati-deochi-blesteme-si-bioenergie--320665.html).
Dar oricît ar fi de dureroasă situația cazurilor extrem de rare de posedare individuală, problema nu este la cei prin care vorbește demonul, ci la cei care vorbesc în mod conștient și liber limba demonilor, adică la cei care adaptează, traduc și contextualizează înțelepciunea lui Dumnezeu în funcție de criteriile și înțelepciunea lumii. Recunoașterea prezenței răului nu trebuie limitată la cazurile victimelor afectate direct de aceste forme îngrozitoare de posesiune, ci trebuie să plece de la faptul că lumea zace în cel rău (1 Ioan 5, 19). Cazurile de posesiune individuală sunt un aspect particular al acestei forme colective de acceptare a stăpînirii a întunericului. Problema ține de ortodocșii care participă la rău în mod conștient în numele unui bine personale sau în numele unui bine colectiv superior. Problema nu este la cei care vor să ne convingă de faptul că diavolul nu există, ci la cei care vor să ne convingă de faptul că diavolul se manifestă doar prin forme brutale de posesie. Cea mai mare viclenie a diavolului nu este de a-i face pe oameni să creadă că nu există (iar în fața lui Putin, cine ar mai sta la îndoială?), ci de a-i face să creadă că nu există decît diavoli răi (ca Putin, desigur). Chiar dacă au devenit umaniști, liderii ortodocși nu au încetat să creadă în existența diavolului. Sunt dispuși să creadă nu doar că este în mod cert agent KGB, ci pînă și faptul că ar putea avea coarne. De un singur lucru sunt însă convinși: că nu se poate preface în înger al luminii, adică într-un umanist (2 Cor. 11, 14).
Cu toate acestea, majoritatea victimelor nu se află printre cei a căror voință este paralizată de rău în timp ce rămîn conștienți de influența celui rău, ci se regăsesc mai degrabă printre cei care au fost „vindecați de confuzii” tocmai de exorciștii care reduc acțiunea răului la o simplă mecanică teologică, pe care o pot testa oricînd pe bancul de testare prin intermediul aparaturii tehnice de măsură și control (lucruri sfințite, cruce, Sfinte Moaște):
„Una dintre modalitățile de a vedea dacă o persoană este posedată este reacția violentă sau stările de rău care apar atunci când persoana se apropie de lucruri sfințite sau de Cruce. «Întotdeauna cel posedat reacționează, în ciuda voinței lui, atunci când, fie și din spate, se apropie cineva cu Sfinte Moaște și se manifestă cu agresivitate, simțindu-se neputincios în fața sfințeniei», afirmă PS Nichifor.” (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/un-episcop-iesean-cu-doctorat-in-exorcizare-despre-oameni-posedati-deochi-blesteme-si-bioenergie--320665.html).
Însă Hristos ne previne că „urîciunea pustiirii” nu fuge de locul cel sfînt, ci tocmai acolo urmărește să ajungă (Matei 24, 15). Și ajunge acolo folosindu-se pe de o parte de dracii utili, care împrăștie și mențin frica printre credincioși. Dar dacă răul suprem va reuși să fie confundat cu binele dumnezeiesc, nu va fi din cauza dracilor „răi”, care ne chinuie și ne răpesc libertatea voinței, ci mai ales datorită „formatorilor adulți și antreprenori” din BOR („alte cursuri absolvite îi atestă competențele de formator adulți și de antreprenor, certificările fiind eliberate de Ministerul Muncii și Familiei și Protecției sociale şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării” https://mmb.ro/ps-nichifor-botosaneanul-episcop-vicar-al-arhiepiscopiei-iasilor), care ne lasă libertatea doar pentru că ne-au îmbolnăvit dreapta socoteală.
Contrar impresiei ortodoxiei raționaliste, dreapta socoteală nu este o formă de echilibru sau moderație, ci „priceperea dreaptă și întocmai a Voii lui Dumnezeu, în toată vremea, în tot locul și în tot lucrul. Ea se află numai în cei curați cu inima, cu trupul și cu gura.” (https://manastirea.petru-voda.ro/2015/10/10/sf-ioann-scararul-despre-dreapta-socoteala-cap-26-din-scara/). În acest pasaj, Sf. Ioan Scărarul subliniază că atacul demonic are trei cauze: nepăsarea, mîndria (pentru care noi suntem responsabili) și pizma diavolului. Întrucît cea din urmă ne păstrează trează atenția duhovnicească și demonstrează nu doar neputința celui rău, ci mai ales iubirea lui Dumnezeu pentru om și puterea izbăvitoare a lui Dumnezeu, se poate spune că această cauză a războiului drăcesc este „de trei ori fericită”. Însă tocmai această acțiune este declarată de liderii ortodocși de trei ori nefericită, în timp ce încurajează nepăsarea duhovnicească față de falsul bine.