Pagini

Oameni și Locuri

duminică, 29 mai 2022

Ortodoxia care ne convine (I)

 

Întrucît unii dintre creștinii din bisericile galatene manifestau o precoce conștiință incluzivă, anticipînd actuala integrare în absolut a ortodoxiei românești cu de toate prin includerea iudaismului în credința creștină, Pavel le scrie pentru a le spune că nu există o altă Evanghelie mai bună, oricît de convenabilă, de onorabilă sau de promițătoare ar putea să fie:

 

„Mă mir că așa degrabă treceți de la cel ce v-a chemat pe voi prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, care nu este alta, decît că sunt unii care vă tulbură și voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, și acum vă spun iarăși: Dacă vă propovăduiește cineva altceva decît ați primit – să fie anatema! […] Dar vă fac cunoscut, fraților, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învățat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.” (Galateni 1, 6-8; 11-12)

 

Preocupați ca nu cumva credința să le fie luată de codul de bare, tehnologia 5G sau vaccinul anticovid, vigilenților ortodocși le-a scăpat din vedere faptul că învățătura creștină poate fi suprimată cu atît mai ușor cu cît este schimbată în așa fel încît ea să fie utilă mai degrabă adversarilor creștinismului. Față de galateni, ortodocșii români de astăzi se află într-o situație mai grea: pe de o parte, ei sunt deja atît de înstrăinați de tradiția ortodoxă încît nu mai știu ce spune Evanghelia primită de generațiile anterioare de credincioși, iar, pe de alta, faptul că-l ascultă pe Pavel în lectura și interpretarea unor mentori precum Andrei Pleșu și a clericilor inspirați de d-sa nu este de natură să-i ajute pe credincioși să-și amintească ceea ce au primit, ci mai degrabă îi face să fie receptivi față de o ortodoxie nouă, care deși nu este aparent diferită de vechea ortodoxie, are avantajul de a-i aparține credinciosului care se regăsește cu atît mai mult în ea cu cît aceasta îl reprezintă ca proiect propriu.